Aproape la final de 2014, cu ganduri mari pentru 2015

Incet, incet, am ajuns si la ultima luna din an. O data cu ea ne zboara gandul la cadouri si la relaxare, precum si la rezolutii si planuri pentru noul AN.

Si cum nu am scris o rezolutie clara pentru acest an, cred ca obiectivele au fost marcate ca si indeplinite mai lejer. Adica am fost indulgenta cu mine. In mare parte par a fi doar obiective sportive :D.

Well, pentru 2015 nu mai lasam loc de tocmeala. Deja se afla in lucru calendarul competitional. 

Visez la distante mai lungi alergate si biciclite si bineinteles o suma rotunda la final de an. 

Oare exagerez cu 1000km alergati si 2000km parcursi cu bicicleta? Asta ar inseamna 20 km de alergat pe saptamana si 40 km facuti calare. Asta e precum reclamele la rate - cu doar 3ron pe zi ai un mega produs. Hop si eu - cu doar 3 km alergati zilnic ajungi departe. Putini, nu?

Pentru asta e nevoie de organizare si de un switch rapid intre activitatile zilnice.

Pe lista (invizibila inca) exista un semimaraton de alergat in mai si un maraton in toamna. Maratonul e scris cu creionul, inca. 

Multi dintre organizatori au anuntat programul triatloanelor. 

Deja m-am inscris la doua: WinterTri pe 28.02.2015 si Triathlon Challenge Mamaia pe 6.09.2015, erau la promotie de BlackFriday. 

Urmeaza seria evenimentelor NoStress, unde sigur particip la Olimp Triathlon (04.06.2015), Mogosoaia Triathlon Offroad (20.06.2015) si Bike&Like Offroad Medias (8-9.08.2015).

Anul acesta ramanem la proba sprint - 500m inot, 20km biciclit, 5 alergat.

Apoi, mai sunt evenimentele FaraAsfalt, RoadGrandPrix si duatloanele. Si inca o groaza de triathloane si alergari frumoase. Mda frumoase - cine naiba vorbeste folosind "frumos" despre un eveniment unde te duci si transpiri dandu-ti duhul? Aici trec pe lista Triathlonul Brasov si Transfier Olimpic.

Sa nu uitam de evenimente Riders club, tocmai au fost anuntate niste date posibile.

Si uite asa te plimbi prin tara cand la munte, cand la mare, cu bicicletele dupa tine.

Sa nu uitam de dorinta de a participa la alergarile de trail. Mentionez Semimaratonul Brasovului (04.04.2015) si EcoMarathon (9.05.2015), bineinteles la ambele ma gandesc la cursa scurta (~10km). Acestea sunt cele mai populare, caci sunt o groaza de evenimente de trail. Anul acesta am auzit despre ele. La anul poate vom participa. Subiectul ultra il lasam pentru 2016. La fel si competitiile de inot. 

Aici avem lista de competitii din cadrul campionatului national de triathlon - sosea si offroad.
De exemplu, sunt sanse mai mari ca pe 4.04 sa particip la duathlonul de la buftea.

In 2015 abordam competitiile pe sosea - habar nu am cu ce se mananca mersul pe bicicleta de sosea (asa zisa cursiera) si folosirea papucilor de ciclism. Anul acesta invatam mersul cu bicicleta pe sosea, cu urcat de pante si coborat, incercand sa ne invingem teama de viteza mare, daca ne-or tine picioarele de viteza a 3a. (Asta scriu acum, cand astept cursiera, cu pedalele in portbagaj, fara papucii speciali, fara sa fi mers 1 km cu cursiera. S-ar putea prima cazatura sa ma tempereze.)
La finalul primului meu triathlon am concluzionat ca-mi iau cursiera si la anul o sa merg mai repede. Am participat cu MTB-ul, folosind cauciucuri cu profil de sosea. Timpii nu au fost rai, dar e loc de mult mai bine. Ca peste tot.

Ar trebui in primul rand sa incep sa alerg mai serios. Desi pare cea mai simpla proba nu este. Ii vine randul dupa 20.5km de efort, iar primul km este greu de facut deoarece vii dupa pedalat. Coordonarea are de suferit si ai impresia ca stai pe loc. Senzatia este tare ciudata :). Timpii scosi de concurenta sunt intre 22' si 25' pe 5km, eu sunt undeva pe la 30'-31' si asta cand alerg direct. Deci ar fi ceva de imbunatatit. Sa alergam, sa alergam, sa alergam!

LE: Intre timp a venit si cursiera. Ea a fost asamblata (pus ghidon, roata fata si pedale), i-am potrivit presiunea si i-am strans suruburile (sa nu se mai miste aiurea ghidonul). Sincer, pentru o tura mica merge, dar pentru o tura mai lunga (cand vremea ne-o va permite) trebuie sa se uite cineva la ce am facut eu :D. A primit si nume.

TANANANA v-o prezit pe Sparkle (m-am inspirat dintr-un desen animat cu niste ponei zburatori)

Imi doresc sa ma poarte departe, repede si sa-mi dea curaj! Fara incidente cu masini, asa cum am auzit eu in povestile ciclistilor (atat!).

Si pentru a va face o idee cine vine din urma si cum vor sta campionii (asa sa fie!), am exersat putin pozitia de la finish :)))).

Hai, gata cu planurile! Avem de lucru!

Ura! sau bucuroasa la final de TRI

A venit si 23 August si am facut-o si pe asta - am participat la Primul Meu Triathlon!
Si uite ca mi-a placut si mai vreau.

Povestea incepe de vineri, cand am plecat spre mare, din pacate nu am apucat sa plecam devreme, asa ca am ratat ziua de plaja. Avand ceva experienta de la NoStress de la Mogosoaia, unde am participat la duathlon in primavara, mi-am adunat lucrurile intr-o cutie. Am luat o cutie de a Andrei in care-si tine jucarii, si am folosit-o si la transport pentru echipamentul necesar la tri. Ca de obicei, totul a fost documentat si am avut niste checklisturi de unde sa ma inspir. Am luat si pompa de picior, si farurile din dotarea bicicletei copilei. Tot ce credeam eu ca mi-ar trebui sa am dupa mine, din si peste checklist.
Si cand credeam ca suntem gata, fetele erau in masina si eram pregatiti, a mai trecut o ora pana am plecat, caci nu a fost asa simplu sa potrivim 2 biciclete M pe suportul de transportat biciclete din dotare. La un momentat s-a pus chiar problema asa "Care dintre voi nu mai participa?". Pana la urma a reusit Radu sa le potriveasca si am plecat. Trecuse deja o ora de cand copilul mic dormea asa ca drumul nu avea sa fie prea simplu, mai ales ca cele 2 biciclete ne-au impus o viteza mai mica. Trecand de aglomeratia de pe centura incet incet am ajuns si la frumoasa A2. Si ca sa condimentam putin excursia ne-am dat seama ca suntem la limita cu benzina si am inceput sa conducem optim si sa cautam pe net la ce km gasim benzinarie. Cu ochiul pe 'remaining', pe borna si pe consum am ajuns cu bine la prima benzinarie. Si cum nu a mai trecut mult si s-a trezit si Iris, ne-am mai oprit si in alte benzinarii sa ne dezmortim, sa papam, si nu mai stiu ce ...

Intr-un final, cand seara se lasa, am ajuns si noi la mare. Fetele erau la piscina, asa ca am inceput relaxarea cu o balaceala a copiilor la piscina. Apoi am mers sa ridicam kitul. La ridicarea kiturilor era o mini parada de cursiere si biciclete de sosea grozave, cred ca erau menite sa sperie concurenta venita cu MTB la un concurs de sosea. Stati linistiti ca nu am plecat acasa. Am ridicat kitul si am luat-o spre cazare - nr 25 avea sa-mi fie un prieten bun. Trebuia sa revenim la 9:15 la sedinta tehnica. Am mancat de seara si ne-am relaxat la o bere, bucurandu-ne de muzica cantata de band (Not!). Ne-am dus la culcare urmand sa plecam la 8:45.

De dimineata pe la 6 m-am trezit. Nu prea mai aveam stare. M-am trezit inaintea ceasului, incepusera sa ma bantuie emotiile. Mi-am facut dus si am inceput sa-mi pregatesc hainele. Planul era sa mergem pe bicla pana acolo sa nu mai pierdem vremea cu pusul pe suport. Asa ca am avut haine de concurs si haine de drum :), plus bidoane de apa, prosoape, casca, ochelari, sapca si balsam de buze. Am aranjat lucrurile in cutie si am coborat sa mancam.
Marea dilema a fost daca merge sa intru in apa cu centura de HR sau nu. Dupa ce am citit in manualul ceasului, cat si pe forumuri, am decis sa o bag in apa. Citisem ca e waterproof si ca nu transmite in apa, dar o data iesita avea sa transminta pe traseu de bicla si pe cel de alergare pulsul catre ceas. Cu bicla mai iesisem la antrenament, dar alergarea o cam neglijasem asa ca planul era la alergare sa trag cat ma tine inima. Un plan bun, doar ca pulsul a luat-o razna imediat. Si am plecat, deloc in graba, spre supararea Monicai, careia ii zisesem ca la 8:45 plecam sa prindem sedinta tehnica de la 9:15. Radu cu fetele si cu cutia mea, cu masina, noi calare. Am ajuns la hotel si ne-am separat de Radu, noi plecand cu biclele catre start. Habar nu aveam unde e, dar am zis ca-l gasim noi. Am orbecait putin si am reusit sa ajungem pe plaja intr-o fosta disco cu piscina abandonata, exact langa start dar fara a putea iesi ca era ingradita. Asta faceam cu bicla "in brate" caci am avut niste scari de coborat. Am ajuns intr-un final pe plaja si dupa ce am ocupat pozitia in tranzitie, il asteptam pe Radu cu cutia. Am intrat putin in panica, caci nu stiam unde e si ii explicasem gresit unde sa vina, in plus imi dadusem si seama ca nu are cum sa vina cu fetele, cosul de plaja, rucsacul, cafeaua si cutia mea magnifica. Am plecat dupa el (aiurea!) si am sfarsit prin a ruga pe cineva sa ma lase si pe mine sa dau un telefon, ca m-am pierdut de sot si incepe triathlonul si eu nu am cip! Senzatie total aiurea! El ajunsese pe plaja cu fetele si ma cauta. Ne-am gasit, am ramas cu fetele si s-a dus dupa cutie. Am participat la sedinta tehnica, am ascultat povestile despre traseu, l-am gasit pe Catalin, un fost coleg care a participat la tura lunga. A venit si cutia, mi-am pus lucrurile in ordine, am facut incalzirea si am pornit spre apa, echipata de inot. Emotiile erau prezente dar incercam sa le tin sub control si sa fac fata si agitatiei Monicai. Am stat pe mal si ne-am uitat la cei care incepusera tura lunga. Ii aplaudam sau le atrageam atentia sa nu se loveasca de pietre, pietre mari semnalizate cu niste baghete. Marea era agitata, drept urmare ne astepta un traseu mai scurt, de ~ 400m. A venit si momentul startului. Am plecat din partea stanga, cam de la mijloc. Am pornit cu crawl la 2 brate. Asa exersasem si parea un plan bun. Din candin cand mai schimbam cu bras. Cred ca am inotat 80% crawl la 2 brate si 20% bras. La baliza am preferat sa inot mai mult si am ocolit oamenii care voiau sa intoarca brusc si sa taie cat mai mult. Am si depasit niste malaci care de teama valurilor s-au intors pe spate. Nu am luat apa decat o data. Dupa ce am intors la baliza lucrurile s-au complicat. Valurile veneau din lateral si te indepartau de la traseul optim. Partea a2a a fost mai grea. Dar am ajuns bine la mal, reusind sa ma julesc la genunchi intr-una din pietre (pe care le stiam!). Am iesit din apa, am verificat ceasul si am plecat - mers rapid / alergat usor catre zona de tranzitie. La iesirea din apa, fetele si Radu erau acolo la incurajare. In tranzitie m-am sters si m-am echipat. Atunci Radu a observat ca sangerez si mi-a zis sa-mi spal rana cu apa. Nu ma deranja buba, decat ca-mi va murdari incaltarile. Am avut nevoie de putin ajutor caci nu reuseam sa ma imbrac cu maieul cu bustiera. Cred ca un baiat de la o stafeta,ce-si asteptam inotatorul, m-a ajutat. Am plecat pe langa bicla din zona de tranzitie incantata ca nu am iesit ultima din apa. Traseul debuta cu o mica panta pe care am abordat-o calare :). Si a inceput distractia. Am pedalat cat am putut de tare, hotarata sa depasesc si eu biciclisti. Probabil o motivatie ascunsa a zacut in cel mai prost timp de bicla pe noroi, obtinut in primavara. Si-am tras, si am tipat la mine, si am schimbat vitezele (foile si pinioanele) si am incurajat lumea pe traseu. Aici la partea tehnica nu stiu cat de bine stau, adica am mers in cuplu maxim pe plat si coborare si am incercat sa dau mereu din pedale. Si cand se simtea panta schimbam pinionul. Pe tura a3a am schimbat si foaia. Oricum consider ca am facut un lucru bun, am avut al 2lea timp la bicla din 15 fete, aflate la primul lor triathlon, pe bicla MTB echipata cu cauciucuri potrivite de sosea. Cu aceasta echipare am castigat 3 km in plus fata de MTB cu cauciurile din dotare. Traseul s-a desfasurat in bucla, si la un moment dat trebuia sa parasesc bucla pentru tura scurta, moment in care m-am folosit de ceas sa vad ce distanta parcursesem si daca e ok sa o iau spre finish. Tura de bicla a fost de 22km. Aproape de finish ma astepta Radu, dar nu a reusit sa ma pozeze. Totusi am 2 poze pe bicla facute pe traseu. Me & my blue equipment :), fara voia mea s-au potrivit! Am descalecat si am intrat in zona de tranzitie pe langa bicla. Am parcat-o pe bara si mi-am dat casca si ochelarii jos. Manusile am decis sa le pastrez, sa nu mai pierd vremea cu ele. Deoarece pana atunci soarele se ascunsese in nori am zis ca merge sa plec fara sapca. Si aici am gresit. Am baut niste electroliti si am plecat sa alerg. In 5 minute soarele iesise si ne batea in cap linistit. Traseul de alergare era un traseu cimentat, destul de ingust, pe care se desfasurau toti alergatorii. Trebuia sa fii atent unde calci sa nu te accidentezi. Si aici s-a cam pierdut determinarea. Desi te gandesti ca atunci cand vezi oamenii alergat intr-un ritm alert pe langa tine si tu o sa incerci sa alergi. Cred ca pe mine m-au tras dupa ei cei care mergeau. Si am alternat alergarea cu mersul. Cam 75% alergat zic. Sincer nu mai stiu. Am baut apa la punctul de hidratare in ambele treceri. As fi luat niste glucoza, dar pe principiunu incerca nimic nou in cursa, nu am luat. Mi-am dat manusile jos, si le-am aruncat catre o tipa ce facea poze pe traseu. Am plans in gand dupa sapca caci mi-ar fi oprit parul sa-mi intre in ochi si m-ar fi protejat de soare. Si am ajuns si la finish, unde am incercat un sprint pe coborare, care s-a terminat cu un carcel pe cvadriceps. Cand m-au rugat sa stau putin sa imi ia cipul de la picior eram oarecum intepenita si am rugat un voluntar sa ma ajute sa ma duc si eu la umbra, sa-mi dea apa si niste glucoza. Am uitat sa opresc ceasul exact cand am terminat, asa ca timpul total include si timpul de revenire. Si asta a fost tot. Am terminat si eram entuziasmata de inot si biciclit. Alergarea a fost proasta. Strategia mea- sa alerg cat pot in functie de puls nu a tinut caci pulsul a fost sus inca de la pornire.

Acum, la 3 luni distanta, cred ca m-am descurcat bine. Si mai vreau la triathlon. Mi-a placut mult pe sosea cu bicla si imi doresc o cursiera. Aici, cred ca lista de dorinte e lunga si trebuie sa merg si eu la cursul care sa ma ajute sa separ dorintele de nevoi :D.

Incerc sa ma duc cu regularitate la bazin, sa ies cu bicla si la alergat. Acum, in sezonul rece, e mai greu. Motivatia a scazut putin, fiind in afara sezonului. Peste vara eu ma antrenam noaptea, acum e greu sa ies noaptea, de fapt, nu am iesit deloc. Cel mai bine ar fi sa tin de 4 antrenamente - 2 inot, o bicla si o alergare.

Deja au aparut competitiile pentru la anul asa ca incepem sa le punem pe lista sa vedem ce ne ofera anul competitional 2015. Ati auzit de turism sportiv? E la moda ...

Cum stam sau Status

Mai sunt 15 zile pana la NoStress Olimp Triathlon si eu inca nu m-am inscris si nici nu sunt decisa.
Mi-e teama de inot. La fiecare lectie am impresia ca merg degeaba si ca o sa ma inec. Nu stiu sa-mi dozez efortul.
Mi-e teama de temperatura probabila. Avand in vedere ca incepe la 10 si ajung sa alerg pe la 11:30, deci mi-e teama de deshidratare.
Mai am mult de mers cu bicicleta pana o sa prind viteza si eu merg cu masina.
Nu vreau sa ies ultima!

Iata si doua +: Avem rezervare la mare si aceasta competitie nu are limita de timp (ca doar e no stress).

Totusi, inca sunt determinata sa ma tin de TRI. Intre timp am mai crescut si mi se pare ca aceste trei sporturi, la care mai adaugam exercitiile pentru intarirea muschilor "core", sunt sporturile care te mentin sanatos fizic si psihic.

De cand am inceput mai serios (dupa Crosul Padurii) am investit in echipament. Am primit ajutor si de la prieteni, primind cadouri sportive.
Cel mai grozav cadou este un super gadget - un "gps for athlets" - Suunto Ambit 2S RED si daca pana acum nu simteam vreo presiune, parca trebuie sa ma antrenez pentru a folosi ceasul la adevaratul lui potential.
Nu v-am zis - are la exercitii Triathlonul. Atat!
Si desi au fost multi care au comentat aceasta investitie va zic eu ca face mai multe decat un Longines.

La capitolul alimentatie cred ca stau bine. Acum incerc sa introduc cereale si legume cu continut proteic mare si ma gandesc sa testez niste electroliti pentru hidratarea de la cursa. Incerc sa consum produse ce-mi furnizeaza energie sanatoasa pentru a putea face fata oboselii. Trag de mine si mai tot timpul ma simt obosita. Nu e bine deloc, si marturisesc ca asta m-a luat prin surprindere. De multe ori am adormit cu copilul mic, echipata fiind de sport.

Inca nu am reusit sa shiftez programul si sa mut antrenamentele dimineata. In afara catorva lectii de inot facute la ora 8.

Incepe scoala si eu vreau sa continui programul sportiv. Sper intr-o luna si jumatate sa fie firesc sa inot, biciclesc si alerg de 2 ori pe saptamana.

Ma pregatesc (de vreo luna) psihic sa vin cu bicicleta la oras. Asta mi-ar rezolva antrenamentele de biciclit. Poate saptamana viitoare. Inca nu stiu sa rezolv pana, sper sa nu fie cazul.

Cam atat despre tri, pentru toamna se diversifica competitiile de alergare. As vrea sa particip la urmatoarele:

20 septembrie - Runfest 2014 - 10k/15k

28 septembrie - Girls Gone Running - 10k

5 octombrie - Maratonul International al Bucurestiului stafeta 10.5k / 21k, pana pe 29.08 voi alege

de asemenea astept evenimentele ForestRun

Nu stiu daca fac bine ce fac, dar clar sunt mai documentata decat atunci cand eram sportiv de performanta. Din pacate, pe vremea aceea nu statea nimeni sa-ti explice de ce TREBUIE sa faci incalzire, descalzire si streching la fiecare antrenament. Nimeni nu-ti spunea despre strategiile de refacere si cam cat timp ar trebui sa te odihnesti pana la urmatorul antrenament. Nu mai zic ca habar nu aveam ce muschi lucrez sau intind la diverse exercitii. De asemenea, alergam la greu in pantofii sport de la antilopa.
Ce amintiri frumoase!

Ce urmeaza

Urmeaza pregatirea pentru primul meu triathlon, NoStress Olimp 23.08 si/sau TriChallange Mamaia 5.09-7.09.
Inca nu stiu daca o sa am curaj si capabilitati sa inot in mare, dar ma voi pregati.

Urmeaza o mica investitie in echipament:
- cauciucuri de sosea pentru ca urmatoarele au partea de bicla pe sosea
- poate costum de tri
- as vrea niste pantaloni de alergare cu compresie si un maieu/bustiera la fel
- 3-5 kg in minus pentru ca ansamblul (bicla+calaret) sa fie mai usor
Si un mic shift de program: trebuie mutat sportul dimineata si din cand in cand revenit la Insanity. Programul este foarte bun pentru cross-training.

Ce ne-ar mai trebui in rest? Buna dispozitie, chef de viata, incurajari si o dieta potrivita.

Ce profi suna, pare ca stiu ce vreau sa fac vara asta. Se mai baga cineva?

Cum fu la primul meu duatlon

Emotionant!

De fapt, a fost o participare in stafeta la NoStress Triathlon, la Mogosoaia, unde am facut partea de bicicleta offroad si de alergat.
In ziua precedenta a plouat tare si mult.
Sambata cand m-am trezit ploua inca, dar eram determinata sa particip. Asa ca am mancat, mi-am prins numerele pe tricou, respectiv pe bicla, am incarcat-o si ne-am dus spre Mogosoaia. Acolo m-am intalnit cu colegii si prietenii ce au participat. Unii la individual, altii la stafeta. Emotionati si nervosi eram toti. Eram insa bucurosi ca venise ziua X.
Am pus bicla in rastel si ne-am plimbat putin prin zona de tranzitie. Am cautat cu privirea sa-i recunosc pe cei de la elite, ale caror bloguri le urmaresc mai mult sau mai putin.

Apoi a urmat sedinta tehnica - s-a explicat cum se da startul - la 10 plecau cei de la tura lunga, la 10:15 plecau cei de la tura scurta. Apoi la iesirea din apa se fuge/merge repede catre zona de tranzitie, unde se preda stafeta sau te pregatesti pentru a pleca mai departe pe traseu de bicla. Pe traseul de bicla nu e noroi, sau cel putin asa am inteles eu(not!). Cei care faceau 2 ture de bicicleta (tura lunga) treceau pe langa zona de tranzitie, prin dreapta ei, fara sa se dea jos de pe bicicleta. La finalul cursei de bicicleta trebuie sa te dai jos de pe bicicleta si mergi/alergi pe langa ea catre zona de tranzitie. Alergatorul porneste si face dupa caz 2 sau 4 ture de parc. Turele de alergare nu trec prin zona de tranzitie, ci prin stanga ei. La final se trece prin poarta de finish, care era mai in stanga fata de zona de tranzitie.
Simplu, nu?

Am mers pana la ponton sa vedem de unde incepe tura de inot, pe unde sunt balizele si cat de calda e apa. Incepuse incalzirea. Am revenit la zona de tranzitie nu stiu ce sa facem, caci nu-mi aduc aminte. Era deja 10 fara 10 si am luat-o inapoi catre ponton. Majoritatea era imbracata in costum de neopren sau de triathlon, gata pregatiti sa se aventureze pe traseu. Start la tura lunga. Urmam. Inotatorul se baga in apa, apa verde si rece :). Oamenii agitati ridica melcii si murdaria. Un domn isi pune niste alge in cap. 3, 2, 1, Start! Se pleaca in tura scurta. Mai stau putin urmarind inotatorul si apoi plec spre zona de tranzitie. Nici nu ajunsesem inca la zona de tranzitie si se anunta primul venit de la tura lunga, un pusti de 17 ani, a iesit din apa in 18 min. Grozav!

In zona de tranzitie ma echipez - pun casca, manusile, ochelarii pentru a ma proteja de noroi si ma incalzesc putin. Credeam ca sunt pregatita.
Vine M bulina de ciocozolata, ingrozita din apa - "F**king s**t! Nu e ca in bazin, apa e verde si nu vezi nimic!". I-am luat cipul de la picior, l-am pus la picior si am plecat. Usor, usor am pierdut avantajul castigat de M la inot. Din pacate biciclista din mine nu a fost stresata si nu stiu ce naiba am facut pe traseu, dar m-am miscat foarte prost. M. m-a prins din urma la un moment dat cand eram impotmolita si i-am zis sa se duca ca parea capabila sa bicicleasca. Tot traseul am facut chirpici si mouse de noroi. Dar l-am terminat! Ulterior am aflat ca am facut o vesnicie pe traseu. Nu m-am uitat deloc la timp pe drum. Am lasat lumea sa ma depaseasca, m-am oprit sa imi dau noroiul jos, nu mai mergea bicla asa ca nu prea aveam ce face. A fost o cursa nostress!

Apoi a urmat alergarea, dupa ce am schimbat incaltarile in zona de tranzitie. Erau pline de noroi si apa si nu puteam lipai cu ele. Din poza ai zice ca merg, poza este facuta pe prima tura cand inca nu se dezmortisera picioarele dupa bicla si pare ca merg. Totusi timpul a fost conform performantelor anterioare, avand in vedere ca alergarea a fost partial pe pietris mic si enervant, ca am lungit traseul cu 300m, si ca veneam dupa o pedalare/fugit pe langa bicla de o ora.

Din cauza bicicletei insa am pierdut locul 3 la stafeta, la mustata - vreo 2 minute.

Bine, rau, am terminat! We JUST DID IT!

Acum stim cum se simte un triathlon si avem putina putina experienta.
Ce nu am facut bine:
- Nu am fost atenta la celelalte stafete, sa stiu cand ma depasesc si sa tin aproape.
- Nu m-am uitat la timp deloc.
- Habar nu am avut cum ar trebui abordat noroiul, mi-a luat o groaza pana m-am prins unde s-a pus noroiul de nu-mi mai merge. Noroiul trebuie abordat cu viteza.
- Nu am avut RunKeeperul cu mine, de teama sa nu-mi busesc telefonul in noroi. Nu sunt convinsa ca as fi fost mai motivata si as fi fost mai rapida, dar poate nu as fi fost asa dezamagita cand vedeam rezultatul.

La final, cele 3 fete ce am participat la triathlon cu urarea "La cat mai multe!".

In concluzie, ne-a placut si mai mergem!

Declaratie

De ceva vreme am luat-o putin razna cu sportul. Eu tot incerc sa-l bag in viata mea, el tot ma osteneste :)).
Insa nu ma las! Incerc sa fac miscare de cat mai multe ori pe saptamana.

Cum a pornit totul? Cu Insanity. Avem un exemplu de abdomen sculptat la final de program + motivarea venita via Maria. Cand am vazut filmulete am zis ca nu ma apuc sa-mi dau eu duhul si sa ma chinui. Dar intr-o zi Maria mi-a zis ca ea se apuca de Insanity. Si dupa ce mi-a povestit entuziasmata - ce tare e, si ce bine se simte si ce febra are timp de o saptamana, am zis sa incerc si eu un fit test. Si uite asa pe 1 februarie am pornit la drum.
Totusi, nu am reusit sa fiu fidela programului asa cum a fost Maria. Ca daca intr-o zi reuseam sa fac, a doua zi adormeam in colanti.

Apoi, incet incet am inceput sa ies la alergat. Din greseala m-am inscris la Crosul Padurii. Nu eram foarte convinsa ca voi putea sa alerg 10km, dar am vrut sa vad ceva in formularul de inscriere si uite asa m-am trezit in cateva zile cu un email care ma informa ca trebuie sa platesc pentru a avea o inscriere valida. Si uite asa m-am inscris la prima mea cursa oficiala de 10km, in echipa Tei, condusa de Andrei Rosu. Am reusit sa termin cursa, desi mi s-a parut greu. M-am imbracat nepotrivit - cursa a inceput la 8:30, erau vreo 6 grade ceea ce m-a facut sa-mi pastrez bluza cu maneca lunga pe sub tricoul cursei.Traseul a fost pe la soare mai mereu si mi-a parut rau ca nu am lasat maneca lunga, sau macar sa-mi fi luat o jacheta care se putea da jos. Am terminat cursa cu bine, fara sa imi fie rau la final. Desi auzisem ca e bine la cursa sa fie mai lejer decat la antrenamente, am tras de mine si am scos 1:07:40. Nu e un timp bun dar e un Personal Best.
Cu acest timp m-am inscris la urmatoarea alergare, pe 18 Mai. Sper la un nou PB, sa ne apropiem de o ora.

De anul trecut, mai in gluma, mai in serios am tot zis ca anul acesta vom participa - eu si 2 colege, la Triathlonul NoStress de la Mogosoaia. Eu trebuia sa alerg. Dar s-a intamplat o schimbare si eu am ajuns sa biciclesc. Intamplarea face ca am o bicicleta imprumutata de offroad, tocmai buna de aceasta cursa. Acestea fiind conditiile, ma calificam foarte bine pentru partea de bicicleta. Toate bune si frumoase, dar eu nu prea am viteza cu bicicleta. Nici cu picioarele, dar cu bicla mai tre sa schimbi si viteza, sa te alimentezi din mers, sa te hranesti din mers, etc. Si nu mai vorbesc de stricat lant, pana si alte chestii complicate. Singurul meu avantaj e ca viata la tara imi permite iesirea la "antrenament" offroad. Sa vedem cat de bine vom profita de acest avantaj (din pacate nu prea des pana acum). Pentru ca vremea a fost mai urata in ultima perioada si pentru a completa antrenamentele am ajuns la 2 sedinte de cycling. Dar doar atat. In rest imi place sa-mi cumpar echipament. In loc sa merg pana rup hainele pe care le am, imi tot cumpar altele mai potrivite, mai rasucite doar doar voi da mai bine la picioare :). Va asigur ca nu merge asa. Picioarele se fac sus pe sa. Sper saptamana aceasta sa ne inscriem si de asemenea sa ma apuc serios de biciclit. In rest, fie ca FORTA sa fie cu noi!

Declar sus si tare ca ma (re)fac sportiva. Prima provocare este sa crestem distanta de alergare, adica in octombrie 2014 sa particip la o cursa de 21km. Provocarea principala este ca in 2015 sa particip individual la Triathlon. Prima data in februarie 2015 - Triathlon Winter Challenge, asta daca nu ma simt pregatita mai devreme.
Marturisesc ca ma sperie inotul in ape deschise si tot ce am citit pe aceasta tema - melci, alge si apa verde pe care o inghiti nu vor fi o bucurie. Dar vor fi stinse cu cola :)), cica ajuta la dezinfectie.

Cu si fara Mot!

Ieri am serbat-o pe Iris si am facut si obiceiul cu turta, motul si tava. Poze avem cateva, dar nu cine stie ce. Fotograful de serviciu a lipsit :).
Pe tava au fost: bani, stilou, parfum, carte, aur (nu stiu exact daca a fost, dar trebuia), foarfeca, ceas, paine, seringa.

Iris le-a luat pe urmatoarele: bani (foarte convinsa!), parfum (a cazut cand se invartea tava si i-a cam atras atentia) si a mangaiat ceasul si cartea, cartea a incercat sa o ia si am ales cartea ca fiind al 3lea obiect pe care l-a dorit.
Lumea spera ca atingerea ceasului va fi intoarcerea familiei catre punctualitate!

Apoi s-a rupt turta si s-a impartit invitatiilor. Trebuie rupta in sus si mancata toata.
La final s-a tuns parul, Iris nu prea voia, dar totusi am reusit sa o tundem putin. Parul se prinde cu ceara de un ban...nu stiu ce fel de ban. Deocamdata e intr-o cutiuta in sertar.
Am avut noroc de vreme bunicica in prima parte a zilei, ceea ce a permis copiilor sa zburde pe afara. Haosul s-a simtit un pic pe la pranz, cand s-au adunat in casa. In rest a fost o petrece mare, reusita!

A fost foarte tare Iris! Si-a vazut de ale ei, de jucariile ei, de sortatoare si l-a carat pe "dede" dupa ea. Si s-a jucat cuminte, ignorand agitatia din jur. Din pacate a avut o julitura/cucui in frunte demna de o "fatafrumoasacustea infunte".

Si uite asa am incheiat si cu obiceiurile de-ndeplinit. De acum incolo ne vedem de voie!

Fluorul in viata mea

Cand am nascut-o pe Andra am avut parte de un neonatolog bun si renumit. Am mers la ea si pentru controale ulterioare, chiar daca ieseau din sfera de neonatologie. Pe la 4 luni ne-a povestit despre fluor, cum ca e bine sa-i dam copilului de pe la 6 luni si la fel sa o spalam pe dinti de cum ii apar. Pe vremea aceea cariile de biberon erau ceva groaznic. Si nu numai ele. Dintii impecabili pe care americanii in prezentau in filme erau un vis, si ei aveau apa fluorizata.
In jurul nostru aveam 2 familii care foloseau fluorul ca si supliment alimentar pentru copiii lor. Una avea chiar 2 copii si regreta ca celui de al-2lea nu i-a mai dat. Cealalta avea stomatolog in familie care recomanda fluorul. Deci bazandu-ne pe aceste surse de incredere - cel mai tare neonatolog la vremea aceea si un stomatolog la care mergeam cu incredere, am ales sa-i dam fetei fluor. In paralel am folosit pasta de dinti fara fluor pentru a "controla" cantitatea de fluor ingerata, mai ales ca bebelusii mananca pasta de dinti. O chestie foarte importanta la fluor este ca trebuie administrat pana la varste mari - 14-16 ani, si nu trebuie sub nici o forma intrerupt.

Pana acum ceva vreme totul a fost ok. Dintii impecabili, desi nu foarte albi. Asta vara am asteptat nerabdatori sa se arate incisivii centrali superiori. Cred ca asteptarea a durat cat toata vara :). De curand am observat niste pete pe ei. Nu pot spune daca dintii sunt galbeni cu pete albe sau albi cu pete galbene.

Dupa ce a aparut Iris ne-am tot intrebat ce facem - ii dau sau nu fluor?!? De data aceasta nu am mai intrebat pe nimeni. Pentru a fi consecventi si avand dintii Andrei drept exemplu (inca nu se patasera) am inceput sa-i dam fluor.

La un moment dat a trebuit refacut stocul de fluor si nu am mai gasit. Din pacate (din fericire!) nu am reusit sa-l gasim. Se pare ca a fost problema cu un lot si a fost retras de pe piata. In aceiasi perioada am discutat cu cineva care ne-a intrebat de ce ii dam fluor, ca da dementa. Nu imi aduceam aminte de asa ceva asa ca am inceput sa tropai pe net in cautare de articole despre fluor. Nu stiu de ce am gandit ca poate petele de pe dinti or fi de la fluor, si am citit. Si uite asa am ajuns la fluoroza. Fluoroza apare dintr-un exces de fluor si este o afectare a smaltului dintelui. Acum, am un obicei prost sa concluzionez inainte sa ma vada un specialist. Asa ca am fost foarte trista, desi am luat o decizie informata la vremea aceea, am ajuns (poate!) sa-i fac un rau copilului.

Problema cu fluorul asta, care este toxic in cantitati mari (adica se poate chiar muri), este ca nu poti controla cat asimileaza organismul. De asemenea nu stii cat este in alimente si bauturi. Unele ape minerale contin si fluor. Nu i-am dat niciodata copilului mai mult decat doza si nici nu am sarit peste prea multe doze. Este o responsabilitate pe care ti-o asumi si desi pare greu, iti intra in obicei. Stomatologii cu care am vorbit la telefon au spus ca sunt rare cazurile de fluoroza la noi in tara, deoarece apa la noi nu e fluorizata.

Am fost trista, trista, trista. O tristete care te cucereste si nu te paraseste orice ai face.

Saptamana trecuta am ajuns la stomatolog. Am fost unii atinsi de curentul american - deci fluorul nu face rau. Si petele sunt pete "bune", adica e hiper mineralizare - smaltul e bun acolo. Deci nu se vor macina dintii. Asta am primit ca informatie. Dintii sunt impecabili, fara carie si par periati foarte bine. Se pare ca organismul ei a asimilat prea mult. Si acum nu mai are nevoie, asa ca am intrerupt administrarea si am inceput sa folosim pasta de dinti cu fluor. Cand luati pasta de dinti cu fluor trebuie sa va uitati la cantitatea de fluor. De obicei la copii folosim cu 1000unitati. Mai departe trebuie sa mergem la ortodont, caci avem probleme cu spatiul pentru niste dinti ce trebuie sa iasa.

Si pe Iris am trecut-o pe pasta de dinti cu fluor.

Experienta mea nu a fost una placuta, dar sper sa fie asa cum zice dna dr. si sa fie o fluoroza neingrijoratoare.

Sanatate multa, nu uiti sa va spalati pe dinti si preventiv mergeti la stomatolog!

Un an

La multi ani, Iris Luiza!

A trecut un an!
Poate cel mai important an, un an in care creste multicel, in care fiecare centimetru si fiecare gram conteaza. Un an al adaptarii la lumea exterioara. Un an al descoperirilor.
Nu pot sa cred cum o comparam la nastere cu o sticla de suc la promotie. Omulet dulce si gingas de doar 2420gr! O minune! O incantare!
Si acum ma emotionez si mi se umezesc ochii cand ma gandesc la acele momente de inceput. De cand am vazut-o am considerat-o speciala si am simtit-o aproape. Experienta mi-a zis ca o iubim si ca vom creste impreuna, intr-o familie frumoasa.

Ce stie sa faca: sa urce si sa coboare 2-3 trepte, intr-un stil aparte (de maimutica); la fel merge si de-a busilea; face timid cativa pasi, dar nu prea se aventureaza inca; danseaza pe ritmuri de chacha; cara dupa ea un bebelus "dede"; se bucura enorm, tipand chiar, cand ne aude venind seara; nu bea lapte praf deloc, nu ii place; mananca cam de toate, nu pare sa fie foarte mofturoasa la mancare; numara "unu, do, tei"; e foarte sociabila; canta; vorbeste multicel, clar spune doar tata, mama cand are chef, dede, apa, pa.

Andra ne-a ajutat mult! Ea nu stie sau poate nu intelege cat de mult, dar ne-a ajutat intelegand ca trebuie sa se descurce singurica cateodata si de asemenea prin faptul ca ne-a format ca si parinti.

Ne-am adaptat repede la viata in patru. Pare ceva foarte natural!

Iris, la multi ani! Sa cresti mare, sa fii sanatoasa, vesela, norocoasa si iubita. Mereu sa fii inconjurata de prieteni si ai parte numai de bucurii.

Iris, Andra, va iubim mult si vom face pentru voi tot ce ne sta in putinta sa fiti fericite!

Inchei cu o poza facuta in weekend, cu fetele mele dragi pe biciclete

Cititorul de viitor

Discutie in masina, pe drumul spre casa.
"-Mami, daca tot citesti in viitor, cate pisici o sa am?
- Mmmmm, nu prea vad nici una.
- Eu vreau trei, cand o sa stau la casa mea, sora cu casa Cezarei!"

And...I'm back

Adica am revenit in lumea internautilor. Ce sunt ei nu prea stiu, dar inca imi fug degetele pe taste :). Asta inseamna ca ma gasiti la un email, chat, skype - click distanta si puteti comunica cu mine in timpul in care ar trebui sa munciti.

Ce simt cu privire la aceasta revenire? Gandindu-ma la ea nu eram incantata. Apoi a venit vacanta de Craciun (pentru altii) si am inceput sa ma resemenez in fata faptului ca pe 6 ianuarie merg la birou. Imi e dor de Iris. Dar pentru ca o stiu in grija unei bunici sunt linistita. Si sunt sensibila (cam prea!) si orice gand de dor ma face sa cad in butoiul cu melancolie. Totusi, imi place la munca. Poate pentru pauzele de cafea, poate pentru alte subiecte in afara diversificarii, alaptatului si scutecitului, poate pentru ca incerc sa-l scot pe Patratel din concediu. Naiba stie!
Concluzia primelor zile de pe anul asta este ca nu se poate face performanta fara munca. Deci sa muncim!

Imi e dor de Iris. Imi e dor de Andra. Imi e dor de somnul de dimineata dupa ce-i trimiteam la scoala. Imi e dor de mine mai relaxata.

Si desi a trecut juma din prima luna a anului - o urare (pentru cei 5 cititori):
Sa aveti un an bun, sanatos si banos, echilibrat, cu cat mai multe lucruri indeplinite de pe lista!

Si o melodie frumoasa, de inceput de an