Urmeaza pregatirea pentru primul meu triathlon, NoStress Olimp 23.08 si/sau TriChallange Mamaia 5.09-7.09.
Inca nu stiu daca o sa am curaj si capabilitati sa inot in mare, dar ma voi pregati.
Urmeaza o mica investitie in echipament:
- cauciucuri de sosea pentru ca urmatoarele au partea de bicla pe sosea
- poate costum de tri
- as vrea niste pantaloni de alergare cu compresie si un maieu/bustiera la fel
- 3-5 kg in minus pentru ca ansamblul (bicla+calaret) sa fie mai usor
Si un mic shift de program: trebuie mutat sportul dimineata si din cand in cand revenit la Insanity. Programul este foarte bun pentru cross-training.
Ce ne-ar mai trebui in rest? Buna dispozitie, chef de viata, incurajari si o dieta potrivita.
Ce profi suna, pare ca stiu ce vreau sa fac vara asta. Se mai baga cineva?
miercuri, 4 iunie 2014
Cum fu la primul meu duatlon
Emotionant!
De fapt, a fost o participare in stafeta la NoStress Triathlon, la Mogosoaia, unde am facut partea de bicicleta offroad si de alergat.
In ziua precedenta a plouat tare si mult.
Sambata cand m-am trezit ploua inca, dar eram determinata sa particip. Asa ca am mancat, mi-am prins numerele pe tricou, respectiv pe bicla, am incarcat-o si ne-am dus spre Mogosoaia. Acolo m-am intalnit cu colegii si prietenii ce au participat. Unii la individual, altii la stafeta. Emotionati si nervosi eram toti. Eram insa bucurosi ca venise ziua X.
Am pus bicla in rastel si ne-am plimbat putin prin zona de tranzitie. Am cautat cu privirea sa-i recunosc pe cei de la elite, ale caror bloguri le urmaresc mai mult sau mai putin.
Apoi a urmat sedinta tehnica - s-a explicat cum se da startul - la 10 plecau cei de la tura lunga, la 10:15 plecau cei de la tura scurta. Apoi la iesirea din apa se fuge/merge repede catre zona de tranzitie, unde se preda stafeta sau te pregatesti pentru a pleca mai departe pe traseu de bicla. Pe traseul de bicla nu e noroi, sau cel putin asa am inteles eu(not!). Cei care faceau 2 ture de bicicleta (tura lunga) treceau pe langa zona de tranzitie, prin dreapta ei, fara sa se dea jos de pe bicicleta. La finalul cursei de bicicleta trebuie sa te dai jos de pe bicicleta si mergi/alergi pe langa ea catre zona de tranzitie. Alergatorul porneste si face dupa caz 2 sau 4 ture de parc. Turele de alergare nu trec prin zona de tranzitie, ci prin stanga ei. La final se trece prin poarta de finish, care era mai in stanga fata de zona de tranzitie.
Simplu, nu?
Am mers pana la ponton sa vedem de unde incepe tura de inot, pe unde sunt balizele si cat de calda e apa. Incepuse incalzirea. Am revenit la zona de tranzitie nu stiu ce sa facem, caci nu-mi aduc aminte. Era deja 10 fara 10 si am luat-o inapoi catre ponton. Majoritatea era imbracata in costum de neopren sau de triathlon, gata pregatiti sa se aventureze pe traseu. Start la tura lunga. Urmam. Inotatorul se baga in apa, apa verde si rece :). Oamenii agitati ridica melcii si murdaria. Un domn isi pune niste alge in cap. 3, 2, 1, Start! Se pleaca in tura scurta. Mai stau putin urmarind inotatorul si apoi plec spre zona de tranzitie. Nici nu ajunsesem inca la zona de tranzitie si se anunta primul venit de la tura lunga, un pusti de 17 ani, a iesit din apa in 18 min. Grozav!
In zona de tranzitie ma echipez - pun casca, manusile, ochelarii pentru a ma proteja de noroi si ma incalzesc putin. Credeam ca sunt pregatita.
Vine M bulina de ciocozolata, ingrozita din apa - "F**king s**t! Nu e ca in bazin, apa e verde si nu vezi nimic!". I-am luat cipul de la picior, l-am pus la picior si am plecat. Usor, usor am pierdut avantajul castigat de M la inot. Din pacate biciclista din mine nu a fost stresata si nu stiu ce naiba am facut pe traseu, dar m-am miscat foarte prost. M. m-a prins din urma la un moment dat cand eram impotmolita si i-am zis sa se duca ca parea capabila sa bicicleasca. Tot traseul am facut chirpici si mouse de noroi. Dar l-am terminat! Ulterior am aflat ca am facut o vesnicie pe traseu. Nu m-am uitat deloc la timp pe drum. Am lasat lumea sa ma depaseasca, m-am oprit sa imi dau noroiul jos, nu mai mergea bicla asa ca nu prea aveam ce face. A fost o cursa nostress!
Apoi a urmat alergarea, dupa ce am schimbat incaltarile in zona de tranzitie. Erau pline de noroi si apa si nu puteam lipai cu ele. Din poza ai zice ca merg, poza este facuta pe prima tura cand inca nu se dezmortisera picioarele dupa bicla si pare ca merg. Totusi timpul a fost conform performantelor anterioare, avand in vedere ca alergarea a fost partial pe pietris mic si enervant, ca am lungit traseul cu 300m, si ca veneam dupa o pedalare/fugit pe langa bicla de o ora.
Din cauza bicicletei insa am pierdut locul 3 la stafeta, la mustata - vreo 2 minute.
In concluzie, ne-a placut si mai mergem!
De fapt, a fost o participare in stafeta la NoStress Triathlon, la Mogosoaia, unde am facut partea de bicicleta offroad si de alergat.
In ziua precedenta a plouat tare si mult.
Sambata cand m-am trezit ploua inca, dar eram determinata sa particip. Asa ca am mancat, mi-am prins numerele pe tricou, respectiv pe bicla, am incarcat-o si ne-am dus spre Mogosoaia. Acolo m-am intalnit cu colegii si prietenii ce au participat. Unii la individual, altii la stafeta. Emotionati si nervosi eram toti. Eram insa bucurosi ca venise ziua X.
Am pus bicla in rastel si ne-am plimbat putin prin zona de tranzitie. Am cautat cu privirea sa-i recunosc pe cei de la elite, ale caror bloguri le urmaresc mai mult sau mai putin.
Apoi a urmat sedinta tehnica - s-a explicat cum se da startul - la 10 plecau cei de la tura lunga, la 10:15 plecau cei de la tura scurta. Apoi la iesirea din apa se fuge/merge repede catre zona de tranzitie, unde se preda stafeta sau te pregatesti pentru a pleca mai departe pe traseu de bicla. Pe traseul de bicla nu e noroi, sau cel putin asa am inteles eu(not!). Cei care faceau 2 ture de bicicleta (tura lunga) treceau pe langa zona de tranzitie, prin dreapta ei, fara sa se dea jos de pe bicicleta. La finalul cursei de bicicleta trebuie sa te dai jos de pe bicicleta si mergi/alergi pe langa ea catre zona de tranzitie. Alergatorul porneste si face dupa caz 2 sau 4 ture de parc. Turele de alergare nu trec prin zona de tranzitie, ci prin stanga ei. La final se trece prin poarta de finish, care era mai in stanga fata de zona de tranzitie.
Simplu, nu?
Am mers pana la ponton sa vedem de unde incepe tura de inot, pe unde sunt balizele si cat de calda e apa. Incepuse incalzirea. Am revenit la zona de tranzitie nu stiu ce sa facem, caci nu-mi aduc aminte. Era deja 10 fara 10 si am luat-o inapoi catre ponton. Majoritatea era imbracata in costum de neopren sau de triathlon, gata pregatiti sa se aventureze pe traseu. Start la tura lunga. Urmam. Inotatorul se baga in apa, apa verde si rece :). Oamenii agitati ridica melcii si murdaria. Un domn isi pune niste alge in cap. 3, 2, 1, Start! Se pleaca in tura scurta. Mai stau putin urmarind inotatorul si apoi plec spre zona de tranzitie. Nici nu ajunsesem inca la zona de tranzitie si se anunta primul venit de la tura lunga, un pusti de 17 ani, a iesit din apa in 18 min. Grozav!
Vine M bulina de ciocozolata, ingrozita din apa - "F**king s**t! Nu e ca in bazin, apa e verde si nu vezi nimic!". I-am luat cipul de la picior, l-am pus la picior si am plecat. Usor, usor am pierdut avantajul castigat de M la inot. Din pacate biciclista din mine nu a fost stresata si nu stiu ce naiba am facut pe traseu, dar m-am miscat foarte prost. M. m-a prins din urma la un moment dat cand eram impotmolita si i-am zis sa se duca ca parea capabila sa bicicleasca. Tot traseul am facut chirpici si mouse de noroi. Dar l-am terminat! Ulterior am aflat ca am facut o vesnicie pe traseu. Nu m-am uitat deloc la timp pe drum. Am lasat lumea sa ma depaseasca, m-am oprit sa imi dau noroiul jos, nu mai mergea bicla asa ca nu prea aveam ce face. A fost o cursa nostress!
Din cauza bicicletei insa am pierdut locul 3 la stafeta, la mustata - vreo 2 minute.
Bine, rau, am terminat! We JUST DID IT!
Acum stim cum se simte un triathlon si avem putina putina experienta.
Ce nu am facut bine:
- Nu am fost atenta la celelalte stafete, sa stiu cand ma depasesc si sa tin aproape.
- Nu m-am uitat la timp deloc.
- Habar nu am avut cum ar trebui abordat noroiul, mi-a luat o groaza pana m-am prins unde s-a pus noroiul de nu-mi mai merge. Noroiul trebuie abordat cu viteza.
- Nu am avut RunKeeperul cu mine, de teama sa nu-mi busesc telefonul in noroi. Nu sunt convinsa ca as fi fost mai motivata si as fi fost mai rapida, dar poate nu as fi fost asa dezamagita cand vedeam rezultatul.
La final, cele 3 fete ce am participat la triathlon cu urarea "La cat mai multe!".
marți, 13 mai 2014
Declaratie
De ceva vreme am luat-o putin razna cu sportul.
Eu tot incerc sa-l bag in viata mea, el tot ma osteneste :)).
Insa nu ma las! Incerc sa fac miscare de cat mai multe ori pe saptamana.
Cum a pornit totul? Cu Insanity. Avem un exemplu de abdomen sculptat la final de program + motivarea venita via Maria. Cand am vazut filmulete am zis ca nu ma apuc sa-mi dau eu duhul si sa ma chinui. Dar intr-o zi Maria mi-a zis ca ea se apuca de Insanity. Si dupa ce mi-a povestit entuziasmata - ce tare e, si ce bine se simte si ce febra are timp de o saptamana, am zis sa incerc si eu un fit test. Si uite asa pe 1 februarie am pornit la drum.
Totusi, nu am reusit sa fiu fidela programului asa cum a fost Maria. Ca daca intr-o zi reuseam sa fac, a doua zi adormeam in colanti.
Apoi, incet incet am inceput sa ies la alergat. Din greseala m-am inscris la Crosul Padurii. Nu eram foarte convinsa ca voi putea sa alerg 10km, dar am vrut sa vad ceva in formularul de inscriere si uite asa m-am trezit in cateva zile cu un email care ma informa ca trebuie sa platesc pentru a avea o inscriere valida. Si uite asa m-am inscris la prima mea cursa oficiala de 10km, in echipa Tei, condusa de Andrei Rosu. Am reusit sa termin cursa, desi mi s-a parut greu. M-am imbracat nepotrivit - cursa a inceput la 8:30, erau vreo 6 grade ceea ce m-a facut sa-mi pastrez bluza cu maneca lunga pe sub tricoul cursei.Traseul a fost pe la soare mai mereu si mi-a parut rau ca nu am lasat maneca lunga, sau macar sa-mi fi luat o jacheta care se putea da jos. Am terminat cursa cu bine, fara sa imi fie rau la final. Desi auzisem ca e bine la cursa sa fie mai lejer decat la antrenamente, am tras de mine si am scos 1:07:40. Nu e un timp bun dar e un Personal Best.
Cu acest timp m-am inscris la urmatoarea alergare, pe 18 Mai. Sper la un nou PB, sa ne apropiem de o ora.
De anul trecut, mai in gluma, mai in serios am tot zis ca anul acesta vom participa - eu si 2 colege, la Triathlonul NoStress de la Mogosoaia. Eu trebuia sa alerg. Dar s-a intamplat o schimbare si eu am ajuns sa biciclesc. Intamplarea face ca am o bicicleta imprumutata de offroad, tocmai buna de aceasta cursa. Acestea fiind conditiile, ma calificam foarte bine pentru partea de bicicleta. Toate bune si frumoase, dar eu nu prea am viteza cu bicicleta. Nici cu picioarele, dar cu bicla mai tre sa schimbi si viteza, sa te alimentezi din mers, sa te hranesti din mers, etc. Si nu mai vorbesc de stricat lant, pana si alte chestii complicate. Singurul meu avantaj e ca viata la tara imi permite iesirea la "antrenament" offroad. Sa vedem cat de bine vom profita de acest avantaj (din pacate nu prea des pana acum). Pentru ca vremea a fost mai urata in ultima perioada si pentru a completa antrenamentele am ajuns la 2 sedinte de cycling. Dar doar atat. In rest imi place sa-mi cumpar echipament. In loc sa merg pana rup hainele pe care le am, imi tot cumpar altele mai potrivite, mai rasucite doar doar voi da mai bine la picioare :). Va asigur ca nu merge asa. Picioarele se fac sus pe sa. Sper saptamana aceasta sa ne inscriem si de asemenea sa ma apuc serios de biciclit. In rest, fie ca FORTA sa fie cu noi!
Declar sus si tare ca ma (re)fac sportiva. Prima provocare este sa crestem distanta de alergare, adica in octombrie 2014 sa particip la o cursa de 21km. Provocarea principala este ca in 2015 sa particip individual la Triathlon. Prima data in februarie 2015 - Triathlon Winter Challenge, asta daca nu ma simt pregatita mai devreme.
Marturisesc ca ma sperie inotul in ape deschise si tot ce am citit pe aceasta tema - melci, alge si apa verde pe care o inghiti nu vor fi o bucurie. Dar vor fi stinse cu cola :)), cica ajuta la dezinfectie.
Insa nu ma las! Incerc sa fac miscare de cat mai multe ori pe saptamana.
Cum a pornit totul? Cu Insanity. Avem un exemplu de abdomen sculptat la final de program + motivarea venita via Maria. Cand am vazut filmulete am zis ca nu ma apuc sa-mi dau eu duhul si sa ma chinui. Dar intr-o zi Maria mi-a zis ca ea se apuca de Insanity. Si dupa ce mi-a povestit entuziasmata - ce tare e, si ce bine se simte si ce febra are timp de o saptamana, am zis sa incerc si eu un fit test. Si uite asa pe 1 februarie am pornit la drum.
Totusi, nu am reusit sa fiu fidela programului asa cum a fost Maria. Ca daca intr-o zi reuseam sa fac, a doua zi adormeam in colanti.
Apoi, incet incet am inceput sa ies la alergat. Din greseala m-am inscris la Crosul Padurii. Nu eram foarte convinsa ca voi putea sa alerg 10km, dar am vrut sa vad ceva in formularul de inscriere si uite asa m-am trezit in cateva zile cu un email care ma informa ca trebuie sa platesc pentru a avea o inscriere valida. Si uite asa m-am inscris la prima mea cursa oficiala de 10km, in echipa Tei, condusa de Andrei Rosu. Am reusit sa termin cursa, desi mi s-a parut greu. M-am imbracat nepotrivit - cursa a inceput la 8:30, erau vreo 6 grade ceea ce m-a facut sa-mi pastrez bluza cu maneca lunga pe sub tricoul cursei.Traseul a fost pe la soare mai mereu si mi-a parut rau ca nu am lasat maneca lunga, sau macar sa-mi fi luat o jacheta care se putea da jos. Am terminat cursa cu bine, fara sa imi fie rau la final. Desi auzisem ca e bine la cursa sa fie mai lejer decat la antrenamente, am tras de mine si am scos 1:07:40. Nu e un timp bun dar e un Personal Best.
Cu acest timp m-am inscris la urmatoarea alergare, pe 18 Mai. Sper la un nou PB, sa ne apropiem de o ora.
De anul trecut, mai in gluma, mai in serios am tot zis ca anul acesta vom participa - eu si 2 colege, la Triathlonul NoStress de la Mogosoaia. Eu trebuia sa alerg. Dar s-a intamplat o schimbare si eu am ajuns sa biciclesc. Intamplarea face ca am o bicicleta imprumutata de offroad, tocmai buna de aceasta cursa. Acestea fiind conditiile, ma calificam foarte bine pentru partea de bicicleta. Toate bune si frumoase, dar eu nu prea am viteza cu bicicleta. Nici cu picioarele, dar cu bicla mai tre sa schimbi si viteza, sa te alimentezi din mers, sa te hranesti din mers, etc. Si nu mai vorbesc de stricat lant, pana si alte chestii complicate. Singurul meu avantaj e ca viata la tara imi permite iesirea la "antrenament" offroad. Sa vedem cat de bine vom profita de acest avantaj (din pacate nu prea des pana acum). Pentru ca vremea a fost mai urata in ultima perioada si pentru a completa antrenamentele am ajuns la 2 sedinte de cycling. Dar doar atat. In rest imi place sa-mi cumpar echipament. In loc sa merg pana rup hainele pe care le am, imi tot cumpar altele mai potrivite, mai rasucite doar doar voi da mai bine la picioare :). Va asigur ca nu merge asa. Picioarele se fac sus pe sa. Sper saptamana aceasta sa ne inscriem si de asemenea sa ma apuc serios de biciclit. In rest, fie ca FORTA sa fie cu noi!
Declar sus si tare ca ma (re)fac sportiva. Prima provocare este sa crestem distanta de alergare, adica in octombrie 2014 sa particip la o cursa de 21km. Provocarea principala este ca in 2015 sa particip individual la Triathlon. Prima data in februarie 2015 - Triathlon Winter Challenge, asta daca nu ma simt pregatita mai devreme.
Marturisesc ca ma sperie inotul in ape deschise si tot ce am citit pe aceasta tema - melci, alge si apa verde pe care o inghiti nu vor fi o bucurie. Dar vor fi stinse cu cola :)), cica ajuta la dezinfectie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)