vineri, 8 august 2014

Cum stam sau Status

Mai sunt 15 zile pana la NoStress Olimp Triathlon si eu inca nu m-am inscris si nici nu sunt decisa.
Mi-e teama de inot. La fiecare lectie am impresia ca merg degeaba si ca o sa ma inec. Nu stiu sa-mi dozez efortul.
Mi-e teama de temperatura probabila. Avand in vedere ca incepe la 10 si ajung sa alerg pe la 11:30, deci mi-e teama de deshidratare.
Mai am mult de mers cu bicicleta pana o sa prind viteza si eu merg cu masina.
Nu vreau sa ies ultima!

Iata si doua +: Avem rezervare la mare si aceasta competitie nu are limita de timp (ca doar e no stress).

Totusi, inca sunt determinata sa ma tin de TRI. Intre timp am mai crescut si mi se pare ca aceste trei sporturi, la care mai adaugam exercitiile pentru intarirea muschilor "core", sunt sporturile care te mentin sanatos fizic si psihic.

De cand am inceput mai serios (dupa Crosul Padurii) am investit in echipament. Am primit ajutor si de la prieteni, primind cadouri sportive.
Cel mai grozav cadou este un super gadget - un "gps for athlets" - Suunto Ambit 2S RED si daca pana acum nu simteam vreo presiune, parca trebuie sa ma antrenez pentru a folosi ceasul la adevaratul lui potential.
Nu v-am zis - are la exercitii Triathlonul. Atat!
Si desi au fost multi care au comentat aceasta investitie va zic eu ca face mai multe decat un Longines.

La capitolul alimentatie cred ca stau bine. Acum incerc sa introduc cereale si legume cu continut proteic mare si ma gandesc sa testez niste electroliti pentru hidratarea de la cursa. Incerc sa consum produse ce-mi furnizeaza energie sanatoasa pentru a putea face fata oboselii. Trag de mine si mai tot timpul ma simt obosita. Nu e bine deloc, si marturisesc ca asta m-a luat prin surprindere. De multe ori am adormit cu copilul mic, echipata fiind de sport.

Inca nu am reusit sa shiftez programul si sa mut antrenamentele dimineata. In afara catorva lectii de inot facute la ora 8.

Incepe scoala si eu vreau sa continui programul sportiv. Sper intr-o luna si jumatate sa fie firesc sa inot, biciclesc si alerg de 2 ori pe saptamana.

Ma pregatesc (de vreo luna) psihic sa vin cu bicicleta la oras. Asta mi-ar rezolva antrenamentele de biciclit. Poate saptamana viitoare. Inca nu stiu sa rezolv pana, sper sa nu fie cazul.

Cam atat despre tri, pentru toamna se diversifica competitiile de alergare. As vrea sa particip la urmatoarele:
  • 20 septembrie - Runfest 2014 - 10k/15k
  • 28 septembrie - Girls Gone Running - 10k
  • 5 octombrie - Maratonul International al Bucurestiului stafeta 10.5k / 21k, pana pe 29.08 voi alege
  • de asemenea astept evenimentele ForestRun

  • Nu stiu daca fac bine ce fac, dar clar sunt mai documentata decat atunci cand eram sportiv de performanta. Din pacate, pe vremea aceea nu statea nimeni sa-ti explice de ce TREBUIE sa faci incalzire, descalzire si streching la fiecare antrenament. Nimeni nu-ti spunea despre strategiile de refacere si cam cat timp ar trebui sa te odihnesti pana la urmatorul antrenament. Nu mai zic ca habar nu aveam ce muschi lucrez sau intind la diverse exercitii. De asemenea, alergam la greu in pantofii sport de la antilopa.
    Ce amintiri frumoase!

    miercuri, 4 iunie 2014

    Ce urmeaza

    Urmeaza pregatirea pentru primul meu triathlon, NoStress Olimp 23.08 si/sau TriChallange Mamaia 5.09-7.09.
    Inca nu stiu daca o sa am curaj si capabilitati sa inot in mare, dar ma voi pregati.

    Urmeaza o mica investitie in echipament:
    - cauciucuri de sosea pentru ca urmatoarele au partea de bicla pe sosea
    - poate costum de tri
    - as vrea niste pantaloni de alergare cu compresie si un maieu/bustiera la fel
    - 3-5 kg in minus pentru ca ansamblul (bicla+calaret) sa fie mai usor
    Si un mic shift de program: trebuie mutat sportul dimineata si din cand in cand revenit la Insanity. Programul este foarte bun pentru cross-training.

    Ce ne-ar mai trebui in rest? Buna dispozitie, chef de viata, incurajari si o dieta potrivita.

    Ce profi suna, pare ca stiu ce vreau sa fac vara asta. Se mai baga cineva?

    Cum fu la primul meu duatlon

    Emotionant!

    De fapt, a fost o participare in stafeta la NoStress Triathlon, la Mogosoaia, unde am facut partea de bicicleta offroad si de alergat.
    In ziua precedenta a plouat tare si mult.
    Sambata cand m-am trezit ploua inca, dar eram determinata sa particip. Asa ca am mancat, mi-am prins numerele pe tricou, respectiv pe bicla, am incarcat-o si ne-am dus spre Mogosoaia. Acolo m-am intalnit cu colegii si prietenii ce au participat. Unii la individual, altii la stafeta. Emotionati si nervosi eram toti. Eram insa bucurosi ca venise ziua X.
    Am pus bicla in rastel si ne-am plimbat putin prin zona de tranzitie. Am cautat cu privirea sa-i recunosc pe cei de la elite, ale caror bloguri le urmaresc mai mult sau mai putin.

    Apoi a urmat sedinta tehnica - s-a explicat cum se da startul - la 10 plecau cei de la tura lunga, la 10:15 plecau cei de la tura scurta. Apoi la iesirea din apa se fuge/merge repede catre zona de tranzitie, unde se preda stafeta sau te pregatesti pentru a pleca mai departe pe traseu de bicla. Pe traseul de bicla nu e noroi, sau cel putin asa am inteles eu(not!). Cei care faceau 2 ture de bicicleta (tura lunga) treceau pe langa zona de tranzitie, prin dreapta ei, fara sa se dea jos de pe bicicleta. La finalul cursei de bicicleta trebuie sa te dai jos de pe bicicleta si mergi/alergi pe langa ea catre zona de tranzitie. Alergatorul porneste si face dupa caz 2 sau 4 ture de parc. Turele de alergare nu trec prin zona de tranzitie, ci prin stanga ei. La final se trece prin poarta de finish, care era mai in stanga fata de zona de tranzitie.
    Simplu, nu?

    Am mers pana la ponton sa vedem de unde incepe tura de inot, pe unde sunt balizele si cat de calda e apa. Incepuse incalzirea. Am revenit la zona de tranzitie nu stiu ce sa facem, caci nu-mi aduc aminte. Era deja 10 fara 10 si am luat-o inapoi catre ponton. Majoritatea era imbracata in costum de neopren sau de triathlon, gata pregatiti sa se aventureze pe traseu. Start la tura lunga. Urmam. Inotatorul se baga in apa, apa verde si rece :). Oamenii agitati ridica melcii si murdaria. Un domn isi pune niste alge in cap. 3, 2, 1, Start! Se pleaca in tura scurta. Mai stau putin urmarind inotatorul si apoi plec spre zona de tranzitie. Nici nu ajunsesem inca la zona de tranzitie si se anunta primul venit de la tura lunga, un pusti de 17 ani, a iesit din apa in 18 min. Grozav!

    In zona de tranzitie ma echipez - pun casca, manusile, ochelarii pentru a ma proteja de noroi si ma incalzesc putin. Credeam ca sunt pregatita.
    Vine M bulina de ciocozolata, ingrozita din apa - "F**king s**t! Nu e ca in bazin, apa e verde si nu vezi nimic!". I-am luat cipul de la picior, l-am pus la picior si am plecat. Usor, usor am pierdut avantajul castigat de M la inot. Din pacate biciclista din mine nu a fost stresata si nu stiu ce naiba am facut pe traseu, dar m-am miscat foarte prost. M. m-a prins din urma la un moment dat cand eram impotmolita si i-am zis sa se duca ca parea capabila sa bicicleasca. Tot traseul am facut chirpici si mouse de noroi. Dar l-am terminat! Ulterior am aflat ca am facut o vesnicie pe traseu. Nu m-am uitat deloc la timp pe drum. Am lasat lumea sa ma depaseasca, m-am oprit sa imi dau noroiul jos, nu mai mergea bicla asa ca nu prea aveam ce face. A fost o cursa nostress!

    Apoi a urmat alergarea, dupa ce am schimbat incaltarile in zona de tranzitie. Erau pline de noroi si apa si nu puteam lipai cu ele. Din poza ai zice ca merg, poza este facuta pe prima tura cand inca nu se dezmortisera picioarele dupa bicla si pare ca merg. Totusi timpul a fost conform performantelor anterioare, avand in vedere ca alergarea a fost partial pe pietris mic si enervant, ca am lungit traseul cu 300m, si ca veneam dupa o pedalare/fugit pe langa bicla de o ora.

    Din cauza bicicletei insa am pierdut locul 3 la stafeta, la mustata - vreo 2 minute.



    Bine, rau, am terminat! We JUST DID IT!

    Acum stim cum se simte un triathlon si avem putina putina experienta.
    Ce nu am facut bine:
    - Nu am fost atenta la celelalte stafete, sa stiu cand ma depasesc si sa tin aproape.
    - Nu m-am uitat la timp deloc.
    - Habar nu am avut cum ar trebui abordat noroiul, mi-a luat o groaza pana m-am prins unde s-a pus noroiul de nu-mi mai merge. Noroiul trebuie abordat cu viteza.
    - Nu am avut RunKeeperul cu mine, de teama sa nu-mi busesc telefonul in noroi. Nu sunt convinsa ca as fi fost mai motivata si as fi fost mai rapida, dar poate nu as fi fost asa dezamagita cand vedeam rezultatul.

    La final, cele 3 fete ce am participat la triathlon cu urarea "La cat mai multe!".

    In concluzie, ne-a placut si mai mergem!