Greu scapi de unii oameni din suflet

Se pare ca aceasta tema am anticipat-o de ieri iesindu-mi in cale aceasta melodie frumoasa.



Frumos cand folosesti un iPod este ca cu un simplu click cumperi repede orice melodie iti place. Asa ca acum e pe repete one. Dar ne pierdem...

Azi am primit o veste frumoasa. Vestea aceasta foarte frumoasa a agitat sufletul si a ridicat dorul. Si pentru vreo juma de ora dorul mi-a stat in gat, ca un nod.
Ce vreau sa subliniez este ca eu nu pot trece usor peste oameni. Mi-aduc aminte cum acum cateva ierni plangeam spaland aragazul din acelasi motiv - de dor, dupa o persoana cu care am crescut. Saracul meu sot se uita ingrijorat la mine. Bineinteles nu poate intelege aceste framantari ale mele, dar sunt la pachet.

Oamenii din jurul meu care ma vad agitandu-ma sa ma pregatesc pentru zilele unora, sa ii sun sa ne vedem sau alte manifestari de acest gen imi zic sa stau cuminte. Dar eu tot nu ma invat minte ca unii oameni nu sunt asa sociabili ca mine. Si sa stiti ca nu ma simt asa pentru ca sunt neglijata - nu, telefonul suna zilnic de cateva ori.Nu trece saptamana fara sa fac cel putin o vizita. Doar imi lipsesc anumite persoane la care am tinut si pe care le-am apreciat - persoane care au plecat din tara sau care candva mi-au fost colegi dragi, persoane care s-au mutat in alt oras.

Trecerea timpului nu pare sa ma ajute, si nici bomboanele :P.

Acestea fiind spuse va las in compania muzicii ....
Voua ce va lipseste? Ce va doare?

p.s. Ioana, bine ai venit!

Asa

Acum multi ani pe la inceput de primavara a murit bunica mea.
Fiind inceput de primavara casa a fost plina de zambile.
Nu mai suport mirosul zambilelor, mai ales cand nu exista in preajma un geam deschis.
Florile sunt foarte frumoase, dar parfumul lor e prea puternic.
Totusi nu mi le aduceti in dar.

p.s. postul asta a fost triggeruit de colega de birou care foloseste un parfum cu miros floral, de zambile as zice eu.

Inapoi acasa

Am aterizat acasa. Imi place acasa, tura asta insa m-am intors cu dor. Cu dor de ce-am lasat acasa dar si cu dor de ce-am lasat pe meleaguri straine. Meleaguri straine nevizitate de mult, tura asta doar pentru we. Am plecat cu expatii si m-am intors doar cu o parte.

Dar nu ei ne intereseaza. Ne intereseaza dorul asta. A trecut ceva vreme de cand l-am simtit asa ascutit. Stiu, timpul trece repede si spre deosebire de el eu am o parte din el cu mine. O parte vesela si jucausa si desteapta, numai buna de ingrijit si iubit.

Asa ca imi doresc ca aceasta saptamana sa treaca repede, sa ne vedem cu bine in we. Pana atunci patinam, stam cu copiii, dezgropam masina si nu stiu ce naiba mai facem doar doar va trece timpul repede.

Pana atunci ii ascultam pe ei si ne gandim la noi...