Azi am revenit la munca. Am planificat totul astfel incat revenirea sa fie usoara: am lasat copila la bunici, am calcat de cu seara, am pus pe cuier ce vroiam sa iau azi cu mine, am dus chiar si masina si spalatorie :), ba chiar mi-am citit si mailul aseara sa nu ma ia nimic prin surprindere.
Dupa o vacanta destul de lunga unde activitatile principale au fost dormitul si mancatul, ordinea nu conteaza, ma gandeam ca va fi groaznic azi. Dar nu a fost asa. M-am trezit la 7:30, am pus de cafea si m-am intors sa mai lenevesc putin. Din pacate nu am scapat de lene.
Acum ca Anul Nou a inceput bine bine, va doresc tot binele din lume. Sa fiti sanatosi si voiosi; sa aveti timp liber, dar si bani; sa iubiti, dar si sa va lasati iubiti; sa va distrati, dar sa va si relaxati; sa calatoriti, dar si sa petreceti timp cu familia; sa fiti sportivi, dar si lenesi... de fapt sa pastrati un echilibru in tot ceea ce faceti. Sa gasiti echilibrul care va pastreaza viata frumoasa si va alimenteaza sufletul bun!
Acestea fiind zise voi incheia acest post multumindu-i Mosului pentru cadourile multe, chiar nu stiu cand am fost asa cuminte!
Pentru acest an nu exista lista ... ajungem departe si fara ea.
Insa am 2 lucruri pe care mi le doresc pentru sfarsitul de 2012. Stiu, de abia a inceput si eu ma gandesc deja la sfarsitul lui. Asa sunt eu, nerabdatoare!
miercuri, 4 ianuarie 2012
miercuri, 16 noiembrie 2011
Un telefon si s-a topit
Dormitam de dimineata in pat, ora de trezire trecuse de vreo ora, cand "cri cri" "cri cri" suna telefonul.
Era sotul meu pe care-l rugasem sa ma trezeasca de dimineata si credeam eu ma verifica sa vada daca am inceput sa misc - era al doilea telefon. Era totusi o ora la care puteam fi la birou.
- "Tu m-ai sunat de pe fix?"
- "Eu? Nu, eu dorm! Andra poate te-a sunat, stai asa!" Ma ridic din pat si ma tarai spre sufragerie, unde copila era cu tel fix in mana, nu intelegea de ce suna ocupat.
- "Tu l-ai sunat pe tati?"
- "Da!" zise ea ranjind toata.
Ii comunic ca am identificat cine l-a sunat si ii intind fetei telefonul sa vorbeasca.
- "Tati, mi-e dor de tine! Te iubesc! Cand vii? Ne vedem diseara, da?"
Bucuroasa imi intinde telefonul. Inchei discutia si imi vad de pregatirile necesare parasirii casei.
Mai tarziu "Tu i-ai suflat?" Eu nu am suflat nimic, eu inca dormeam, zau!
Era sotul meu pe care-l rugasem sa ma trezeasca de dimineata si credeam eu ma verifica sa vada daca am inceput sa misc - era al doilea telefon. Era totusi o ora la care puteam fi la birou.
- "Tu m-ai sunat de pe fix?"
- "Eu? Nu, eu dorm! Andra poate te-a sunat, stai asa!" Ma ridic din pat si ma tarai spre sufragerie, unde copila era cu tel fix in mana, nu intelegea de ce suna ocupat.
- "Tu l-ai sunat pe tati?"
- "Da!" zise ea ranjind toata.
Ii comunic ca am identificat cine l-a sunat si ii intind fetei telefonul sa vorbeasca.
- "Tati, mi-e dor de tine! Te iubesc! Cand vii? Ne vedem diseara, da?"
Bucuroasa imi intinde telefonul. Inchei discutia si imi vad de pregatirile necesare parasirii casei.
Mai tarziu "Tu i-ai suflat?" Eu nu am suflat nimic, eu inca dormeam, zau!
luni, 7 noiembrie 2011
Patru pomi si multe castane
Cand te apuci de un lucru fie el mare sau mic, daca esti genul care pleaca urechea la prietenii din jur ajungi la un moment dat sa asculti ce zic ei.
Mai ales cand ai ajuns la fundul sacului o vorba buna si un ceai sunt intotdeauna binevenite. Ce daca tot te asteapta un drum lung - "Bravo, uite cate ai reusit sa faci..." si "Haide, haide ca ce a fost mai greu a trecut!" sunt binevenite oricand.
Dar sigur cand te apuci de ceva trebuie sa fie si cativa care iti taie macaroana repede: ca o sa-ti ploua in casa, ca esti prea sus, ca ai unde sa stai ce-ti trebuie casa, ca e prea mare, ce-ti trebuie atatea camere, nu o sa faci fata la incalzire, o sa te coste, si drumul pana acolo va fi obositor si sa te vad la iarna, cand va trebui sa dai zapada de pe drum. Stiu ca acum am un dormitor de nici 12mp in care am multa mobila si multe lucruri depozitate. Si vreau sa-l dau pe un dormitor de 18mp cu dulap separat. Si?
Well, nu-mi trebuie o casa mai mare, dar mi-ar placea. Vreau sa ma mut la tara in casa mea mare. Nu stiu cine va face curat, nici cine va tunde iarba si nici cine ma va vizita. Stiu ca nu-mi va fi usor, dar de asemenea sunt convinsa ca pana la urma o sa ma obisnuiesc cu viata de acolo. Oricum am o solutie de backup, si una de stocare. Ca aici suntem cei mai buni.
Nu stiu daca o sa va placa casa mea, dar nu asta e important. Important e sa ne placa noua, locatarilor ei permanenti. Oricand insa veti fi bineveniti, cafea si ceai gasim, si sigur si-un hamac liber.
Si nu mereu te poti gandi la toate dinainte. Una e ce vezi pe hartie si alta vizualizezi cand e ridicata. Mai are buguri. Dar gasim un patch si voila, aproape ca a iesit cum vroiam.
Si daca vreti sa va faceti o casa sa stiti ca pana la rosu nu e asa greu.
Am inteles ca partea grea de abia acum urmeaza, dar va tin la curent incepand din primavara.
Momentan lucrarile sunt aproape gata, am plantat si 4 pomisori: un gutui (pt dulceata), un mar golden (pt placina), un cires de mai si niste fire de smochin. Smochinul a fost bonus. Gutuiul a fost cadou (multumim Alinei! si pentru cadou si pentru transportul pomisorilor).
Oh, si sa stiti ca nu am citit nimic (am intrebat prietenii), si nu am nici gard, va anunt la primavara daca s-au prins.
Peste 4 ani mancam de toate, din gradina :). De abia astept!
Mai ales cand ai ajuns la fundul sacului o vorba buna si un ceai sunt intotdeauna binevenite. Ce daca tot te asteapta un drum lung - "Bravo, uite cate ai reusit sa faci..." si "Haide, haide ca ce a fost mai greu a trecut!" sunt binevenite oricand.
Dar sigur cand te apuci de ceva trebuie sa fie si cativa care iti taie macaroana repede: ca o sa-ti ploua in casa, ca esti prea sus, ca ai unde sa stai ce-ti trebuie casa, ca e prea mare, ce-ti trebuie atatea camere, nu o sa faci fata la incalzire, o sa te coste, si drumul pana acolo va fi obositor si sa te vad la iarna, cand va trebui sa dai zapada de pe drum. Stiu ca acum am un dormitor de nici 12mp in care am multa mobila si multe lucruri depozitate. Si vreau sa-l dau pe un dormitor de 18mp cu dulap separat. Si?
Well, nu-mi trebuie o casa mai mare, dar mi-ar placea. Vreau sa ma mut la tara in casa mea mare. Nu stiu cine va face curat, nici cine va tunde iarba si nici cine ma va vizita. Stiu ca nu-mi va fi usor, dar de asemenea sunt convinsa ca pana la urma o sa ma obisnuiesc cu viata de acolo. Oricum am o solutie de backup, si una de stocare. Ca aici suntem cei mai buni.
Nu stiu daca o sa va placa casa mea, dar nu asta e important. Important e sa ne placa noua, locatarilor ei permanenti. Oricand insa veti fi bineveniti, cafea si ceai gasim, si sigur si-un hamac liber.
Si nu mereu te poti gandi la toate dinainte. Una e ce vezi pe hartie si alta vizualizezi cand e ridicata. Mai are buguri. Dar gasim un patch si voila, aproape ca a iesit cum vroiam.
Si daca vreti sa va faceti o casa sa stiti ca pana la rosu nu e asa greu.
Am inteles ca partea grea de abia acum urmeaza, dar va tin la curent incepand din primavara.
Momentan lucrarile sunt aproape gata, am plantat si 4 pomisori: un gutui (pt dulceata), un mar golden (pt placina), un cires de mai si niste fire de smochin. Smochinul a fost bonus. Gutuiul a fost cadou (multumim Alinei! si pentru cadou si pentru transportul pomisorilor).
Oh, si sa stiti ca nu am citit nimic (am intrebat prietenii), si nu am nici gard, va anunt la primavara daca s-au prins.
Peste 4 ani mancam de toate, din gradina :). De abia astept!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)