Sambata dimineata, plecarea din parcarea mega basarabia cu morarilor |
Margaretele privite din fata |
Margaretele privite din spate |
Daca esti atent la detalii, citirea regulamenului, povestilor despre drum, organizare, cazare si deplasare te ajuta sa-ti setezi niste asteptari si sa nu fii surprins pe parcursul expeditiei. Mentionez ca din punctul de vedere al organizarii nu am nimic de reprosat - cazarea ok (Sparkle a fost chiar la spa), mancarea ok, punctele de hidratare si alimentare bine dotate si gandite la un interval de km potriviti. Pe tot parcusul expeditiei am fost insotiti de Politie (2 masini si 2 scutere) care iti dadeau senzatia ca rulezi in siguranta. De asemenea, prezenta celor 2 masini Giant - care asigurau service-ul bicicletelor in cazul problemelor aparute pe traseu sau la pauza, te asigura ca nu te vei stresa cu problemele bicicletei.
Bicicletele la SPA |
Duminica dimineata, plecarea de la Amara |
Ce am descoperit:
- nu imi place sa merg atat cu bicicleta intr-o singura zi. cred ca 80-100 km pe zi mi-ar fi de ajuns. ultimii 50km au fost grei mai ales ca nu reuseam sa gasesc motivatia si ma plictisisem. poate am facut prea multe pauze de imbracat / dezbracat echipament de ploaie si regrupari (facute pentru siguranta noastra). niste muzica m-ar fi ajutat, dar am ales zgomotele naturii si ale traficului.
- pot sa tac multa vreme
- pot sa dau din picioare in cadenta chiar si atunci cand sunt obosita
- imi trebuie o sa noua precum si niste echipament de ploaie
- mi-a fost mai bine in papucii mtb cu placute decat in pantofii sport de alergare. mentionez ca am pedale normale cu sistem de prindere spd.
- cautarea unui IronMan ca si obiectiv trebuie sa inceapa dupa ce 180km pe bicla intr-o singura tura devin suportabili si placuti. in acest moment, nici nu ma pot gandi la alergarea unui maraton dupa 180 de km pedalati.
- am evoluat de anul trecut, am picioare, dar trebuie sa antrenez picioarele pentru viteza pe dealuri
- spatele intepeneste pe cursiera (din fericire doar in partea de sus, dintre omoplati). exercitiile de stretching din pauze si intinderea mainilor in spate in timp ce pedalez au ajutat in a 2a zi. de asemenea, la baza de tratament unde am fost cazati, am facut un masaj terapeutic decontractor al spatelui care sigur a fost benefic.
- am pedalat de multe ori singura, si turele de bicla facute pana acum m-au ajutat sa circul regulamentar si in siguranta
- am exersat mersul in gramada, nu cred ca ii putem spune in pluton. noi nu am reusit sa mergem in pluton, deoarece avem viteze de deplasare diferite. de asemenea, cred ca mersul in pluton trebuie exersat/antrenat. poate chiar in jurul stadionului.
- vantul bate foarte tare pe acest drum. ne-a batut in ambele zile, dar pe dealuri a fost si mai naspa. anul trecut povesteau fetele cum la vale nu te deplasai daca nu dadeai la pedale. anul acesta mergeai cu 10 km/h, pe o vale pe care eu cred ca as fi putut sa o cobor cu 40km/h.
- am mers in coarne. cu teama, deoarece nu ma descurc asa bine cu schimbatul si franatul din coarne.
- febra musculara a fost peste asteptari
- chiar daca estimarile sunt de ajuns pe lumina, nu strica sa ai luminile din dotare la tine. ia si o frontala. duminica ne-a prins noaptea si am mers cu teama fiind singura si fara lumini. treceam prin balti ridicata din sa si cu speranta ca nu e o mare groapa in care-mi intra roata si cad. ultima parte din drum a fost in lucru, partial fara lumini, cu o coborare pe pietris colturos si o urcare la fel si pe ploaie torentiala. a fost crunt!
- am setat un nou numar de km pentru cea mai lunga tura (precendetul era ~55km). sambata am facut 130km, duminica 150km, desi am tot vazut ca distanta ar fi fost ~305km.
- conditiile meteo nu foarte favorabile au facut tura dificila, lovind in bucuria noastra pentru astfel de actiuni.
- melodia "We are the champions" este cea mai potrivita pentru linia de finish.
Ce nu mi-a placut:
- ceasul a cedat dupa 3 ore de pedalat. probabil pentru turele lungi trebuie setat sa-si actualizeze locatia mai rar.
- oamenii care nu stiau sa numere pana la doi
- cei care depaseau prin dreapta
- cei care depaseau in pereche (unul langa altul)
- petardele care transformau gramada de biciclisti intr-un biliard/bowling
- masinile care treceau in viteza pe langa biciclisti
- mi-am urcat singura bicla in tir, eram atat de obosita si infrigurata incat imi venea sa o arunc departe, pe nisip.
- nu am prins pizza - trebuia sa mai asteptam vreo 20 de min, dar autocarele plecau
- am fost departe de floarea mea
- dupa doar 5 ore de somn am fost epuizata fizic si psihic. astept momentul cand energia si entuziasmul turelor lungi si antrenamentelor mai intense imi vor mai lasa putere si pentru altceva.
Mi-a placut, dar nu am ramas cu entuziasmul turei. Daca vrei sa incerci o tura lunga, cu siguranta evenimentele organizate de echipa Cu Bicicleta la Mare sunt potrivite. Macar te scapa de partea de logistica si alimentare. Ulterior vei vedea cum faci asta cand pleci singur.
Cam astea sunt povestile despre CuBicicletaLaMare 2016. Acum zic ca nu mai merg la anul, dar cine stie, mai e mult pana la anul :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu