Stim cu totii ca nu e bine sa facem comparatii si sa ne uitam in gradina altuia, dar inevitabil se intampla.
Am zis ca nu scriu despre asta sa nu imi dau voie sa compar, dar de ce nu?!? Macar acolo cateva cuvinte, pana nu uit de tot cum a fost atunci. Adica atunci cand eram insarcinata cu Andra!
A fost bine, eram zen si ma plimbam mult pe jos. Acum este bine, sarcina ma ajuta sa fiu zen si sa fiu optimista ca le vom face pe toate si toate se vor rezolva si ma ajuta sa trec mai departe. Ma plimb, dar foarte mult cu masina, ceea ce reduce zenul. Cand apuc sa merg pe jos, sigur sunt intr-un magazin de bricolaje/finisaje si ne plimbam de la zona vopseluri la zona de gradina ... aproape ca-n parc.
La Andra am crescut mult in primul trimestru si m-am simtit mai rau. Acum am fost cu ochii pe mine, dar de ceva vreme incoace imi e greu sa gestionez toate poftele. De data asta sunt foarte pofticioasa. Reusesc sa le tratez cu rabdare - stiu ca peste 2 sapt mananc cozonac cu ciocolata si mai repede (vineri) mananc Nirvana cu praline.
Asta a fost si prima pofta de gravida satisfacuta de catre sot tarziu in noapte (nu atat de tarziu, dar totusi era noapte). Am ajuns vineri acasa si as fi mancat inghetata ... asa ca am rugat frumos si am primit :). Cine e cuminte primeste de toate, nu?
Cu Andra la purtator nu-mi aduc aminte sa fi avut vreo pofta ciudata. Mancam destul de des piersici din compot. Acum insa am niste pofte destul de clare pe care incerc sa mi le satisfac cu masura. Sper sa nu raman cu ele.
La Andra am luat vitamine toata perioada si chiar si cand alaptam, acum am inceput in saptamana 16 si iau cand imi aduc aminte. O sa incerc sa fiu mai atenta.
In prima sarcina am ajuns si la gimnastica, acum nu prea imi iese.
Acum am mai multe emotii in ceea ce priveste nasterea, atunci nu stiam ce ma asteapta. Faptul ca stiu mai multe ma face mai tematoare.
Atunci ascultam burta purtatoare de bebelus destul de des, ma documentam, ii puneam muzica. Acum ii citesc povesti Andrei, asa ca rezolv 2 lucruri dintr-una.
Atunci eram mai dragastoasa, acum nu. Acum sunt vesnic obosita si vreau sa stau, dar asta nu are treaba cu sarcina.
Asteptam cu nerabdare sa fim patru. Pentru asta ne agitam intens sa ne pregatim cuibul. Stiu ca Andra e nerabdatoare sa o cunoasca pe "aluna" si o sa participe si o sa inteleaga ce se intampla, dar imi e teama ca nu o neglijez atunci cand voi fi depresiva si obosita. Sper sa imi regasesc echilibrul si viata in patru la tara sa fie frumoasa.
Atunci ca si acum am prietene insarcinate in jur asa ca o sa am cu cine sa discut despre bebelusi.
LE: Atunci am ratat concertul Depeche, acum nu-l mai ratez!
Atunci am avut parte de un copil cuminte, nu foarte mancacios, fara prea multi colici si alte probleme. Un copil frumos si destept ce seamana cu tatal ei (buna alegere am facut!). Care sunt sansele sa semene mai mult cu mine acum?
E o perioada frumoasa pe care incercam sa o facem cat mai frumoasa.
Copiii coloreaza viata!
joi, 25 octombrie 2012
luni, 1 octombrie 2012
joi, 20 septembrie 2012
This is dedicated to the one I LOVE
Azi am ajuns la munca destul de tarziu, si starea nu-mi era asa buna. Eram dezamagita de oamenii cu care am colaborat latety si ma simteam foarte obosita. Nu-mi gaseam locul si starea zen.
Putin mai incolo am pus mana pe calendar sa-l potrivesc. Si am privit mirata la data. Nu-mi venea sa cred ca m-am lasat dusa de val si am uitat complet de ce semnifica aceasta zi pentru mine. De mai mult de 9 ani il iubesc, dar de 9 ani ne iubim cu acte. Si brusc mi s-a schimbat starea, am uitat de tot, mi-am regasit echilibrul. Si am devenit recunoscatoare pentru ce am. Caci stiu ca o sa-mi fie bine. Impreuna suntem puternici si ne completam.
La multi ani! Sa crestem mari in familia noastra mica, dar totusi mare!
Si daca e departe am o parte din el cu mine, dulce si vesela.
Dulce minune, te iubesc!
Putin mai incolo am pus mana pe calendar sa-l potrivesc. Si am privit mirata la data. Nu-mi venea sa cred ca m-am lasat dusa de val si am uitat complet de ce semnifica aceasta zi pentru mine. De mai mult de 9 ani il iubesc, dar de 9 ani ne iubim cu acte. Si brusc mi s-a schimbat starea, am uitat de tot, mi-am regasit echilibrul. Si am devenit recunoscatoare pentru ce am. Caci stiu ca o sa-mi fie bine. Impreuna suntem puternici si ne completam.
La multi ani! Sa crestem mari in familia noastra mica, dar totusi mare!
Si daca e departe am o parte din el cu mine, dulce si vesela.
Dulce minune, te iubesc!
marți, 18 septembrie 2012
Bobocul
Cum bine se stie, ieri (17.09) a inceput scoala.
S-a terminat distractia, trebuie sa luam viata mai in serios, dupa un program strict si cu orar! Offfff!
Ne-am trezit, ne-am pregatit, am mancat micul dejun, am pregatit pachetel pentru gustare, servetele de toate felurile, apa, toate puse cu grija in ghiozdan. Si-am plecat...fara GHIOZDAN! Dupa ce l-am luat cu noi in fiecare dimineata in saptamana precedenta, ieri l-am lasat acasa.
Ne-am aliniat in careu si dupa ce s-a cantat imnul Romaniei, s-au prezentat invatatorii, am intrat in scoala printr-un tunel de flori. Ne-au lasat si pe noi sa-i conducem pana la clasa. Clasa ii astepta curata si primitoare, frumos colorata - pregatita cu grija in weekend. Am stat si in clasa putin, am facut niste poze si apoi i-am lasat acolo sa se imprieteneasca cu Dna invatatoare.
Pe covoras, langa Dna:
Am revenit dupa o ora sa o luam.
In banca, langa prietena ei de la gradi:
I-a placut si a inteles ca scoala e ceva serios, nu ca la gradi. M-a sunat ieri dupa somnul de pranz si dupa ce mi-a zis ce face dupaamiaza m-a intrebat cand vin. Eu i-am zis ca vin astfel incat sa ajungem pe la 20 acasa. Mi-a zis "sa nu vii iar la 22, aici nu e ca la gradi, se pun absente!". Mi-a pus capac si am inteles ca si daca voi uita eu de responsabilitati, fata noastra e mare acum si ne va aduce ea aminte.
Nu-mi vine sa cred ce fata mare avem!
Time sure flies by when you're having fun...in curand revin cu povesti dintr-a cincea :)).
Ne-am trezit, ne-am pregatit, am mancat micul dejun, am pregatit pachetel pentru gustare, servetele de toate felurile, apa, toate puse cu grija in ghiozdan. Si-am plecat...fara GHIOZDAN! Dupa ce l-am luat cu noi in fiecare dimineata in saptamana precedenta, ieri l-am lasat acasa.
Ne-am aliniat in careu si dupa ce s-a cantat imnul Romaniei, s-au prezentat invatatorii, am intrat in scoala printr-un tunel de flori. Ne-au lasat si pe noi sa-i conducem pana la clasa. Clasa ii astepta curata si primitoare, frumos colorata - pregatita cu grija in weekend. Am stat si in clasa putin, am facut niste poze si apoi i-am lasat acolo sa se imprieteneasca cu Dna invatatoare.
Pe covoras, langa Dna:
Am revenit dupa o ora sa o luam.
In banca, langa prietena ei de la gradi:
I-a placut si a inteles ca scoala e ceva serios, nu ca la gradi. M-a sunat ieri dupa somnul de pranz si dupa ce mi-a zis ce face dupaamiaza m-a intrebat cand vin. Eu i-am zis ca vin astfel incat sa ajungem pe la 20 acasa. Mi-a zis "sa nu vii iar la 22, aici nu e ca la gradi, se pun absente!". Mi-a pus capac si am inteles ca si daca voi uita eu de responsabilitati, fata noastra e mare acum si ne va aduce ea aminte.
Nu-mi vine sa cred ce fata mare avem!
Time sure flies by when you're having fun...in curand revin cu povesti dintr-a cincea :)).
joi, 23 august 2012
Aluna
Azi toata familia s-a intalnit cu Aluna.
Unii mai nerabdatori, altii mai adormiti, cert e ca toata lumea l-a privit cu atentie si mirare. Au fost intrebari soptite dar s-a colaborat si linistea a fost pastrata. Aluna a fost cuminte, inca dormea cred ;). Cine nu ar fi dormit la ora aia?
:* :*
Unii mai nerabdatori, altii mai adormiti, cert e ca toata lumea l-a privit cu atentie si mirare. Au fost intrebari soptite dar s-a colaborat si linistea a fost pastrata. Aluna a fost cuminte, inca dormea cred ;). Cine nu ar fi dormit la ora aia?
:* :*
luni, 6 august 2012
Concluzie
AM DELEGAT RESPONSABILITATILE IN LOC SA MI LE ASUM
Asta am facut gresit anul trecut!
p.s. de la 5 la 6 ani
Asta am facut gresit anul trecut!
p.s. de la 5 la 6 ani
vineri, 3 august 2012
Despre oameni si ale lor regrete
Da, iar m-a gasit filosofia. Astazi este vorba despre oameni si cum primesc ei povestile tale si cum reactioneaza.
De ce atunci cand povestesti ceva frumos, sau imprastii vesti bune, reactiile care vin dupa bravo sunt oarecum de invidie?
Daca primul vostru gand e de invidie ca reactie la o veste buna - ia uite ba ce are asta si ce a realizat, intrebati-va de ce voi nu aveti. Ca poate nu v-ati propus niciodata sa aveti, nu v-ati gandit ca e necesar, nu se poate fizic sau poate chiar nu va trebuie. Daca regretati ceva ce nu ati facut inca poate nu e totul pierdut.
Sa va zic un lucru - daca cineva realizeaza ceva, este pentru ca si-a propus, a vrut si a muncit pentru a realiza acel ceva! Deci trebuie sa va apucati, sa incercati, sa aveti incredere in voi si cu putin noroc o sa iasa. Si mai lasati naibii teoria si apucati-va de practica.
Si cand ati inceput nu mai plecati urechea in dreapta si in stanga. Keep the focus!
Un sfat bun - nu va mai uitati in gradina vecinului. Acum nu conteaza ca i s-au prins pomii si tie ti i-a ros iepurele. Planteaza altii anul asta! Fiti recunoscatori. Esti sanatos, esti liber, nu-i razboi! Ce-ti lipseste?
Si fiti atenti la copii daca ii aveti in preajma. Ei pot, sunt curajosi! Stiti ce mi-a zis fata mea azi - "Mami, a fost greu. Dar mai merg si luni, ca-mi place." O adevarata inspiratie.
Iesiti putin din zona de confort, si tineti-va de planuri.
Disneyland, o aventura frumoasa
Nici nu a decolat avionul din Paris si se aude "Mami, cand mai venim?".
Nu pot sa va zic daca a fost Andra impresionata sau nu... pot sa va zic insa ca i-a placut.
Ne-a placut si noua, cum sa nu-i placa ei?
Ne-am dat in tiribombe, in mai toate de mai multe ori.
Am fost neorganizati si fara plan, dar matinali (la mine matinal inseamna sa te scoli la 7 in concediu). Le multumesc Iuliei si lui Alex ca ne-au tinut in forma.
Am reusit sa nu ratam micul dejun, sa ne dam in tibombe.
Nu am fost singuri, asa ca Andra a avut companie la joaca. Asta ne-a tinut cand relaxati cand incordati - dupa cum se intelegeau ei.
Oricum copiilor le dau 10 pentru rezistenta de care au dat dovada. Si pentru rabdarea cu care am stat la cozi sa ne dam in tiribombe ne dau noua un 10.Am avut si fast pass-uri si am trecut repede si fara.
Nu au vrut baloane, pictat pe fata si sa fugim dupa personajele de poveste. Am profitat de momentele in care lumea se inghesuia la parade sau la autografe sa ne dam in diverse tiribombe. Stand intr-un hotel disneyland dimineata te intalneai la receptie cu Minnie, Mickey, Donald sau Goofy. La cafeneaua lui Mickey te intalneai cu alte personaje - Mickey, Chip&Dale, Pluto. La alt restaurant ne-am intalnit cu Remy. Fiecare loc cu farmecul lui - am cazut cu liftul si ne-am dat peste cap, am zburat pe covoare fermecate si am impuscat pirati.
Recomand ca atunci cand mergeti cu copilul sa stati cel putin 2 zile la Disneyland. De asemenea cred ca ~6 ani sau 1.20m inaltime anunta un moment potrivit pentru Disneyland. Are mai mult farmec cand sunt cel putin 2 familii cu copii, asa copilul nu se plictiseste si poti si tu sa te dai in tiribombele in care el nu are access. Entuziasmul trebuie impartasit.
La final pot spune ca am facut-o si pe asta si ca vom reveni pe meleagurile de poveste.
p.s. am fost in mai si vremea a fost foarte buna
vineri, 23 martie 2012
Alegeri
Stati linistiti ca nu voi vorbi despre politica.
Azi, la finalul saptamanii, sunt impacata cu alegerile mele.
Desi pe parcusul saptamanii am oscilat si m-am vaitat.
Am ales clasa pregatitoare. Am ales sa dam copila la scoala 10, desi tot timpul am cam vrut la 12. Am ales sa fug repede sa o iau de la activitati si sa mergem in parc dupa. Am ales sa le fac cum vreau eu nu cum vor altii. Si chiar daca ma plang, azi sunt multumita cu alegerile mele.
Luni am avut o zi foarte agitata - se apropia faza 2 de inscriere la scoala si noi nu luasem o decizie. Asa nervi va asigur ca nu am mai avut de mult. Seara insa cand m-am intalnit cu Andra si am fost in parc mi-am dat seama ca m-am agitat degeaba. Sigur copilul va merge la o scoala. De asemenea, sigur copilul e destept si se va adapta la ce va urma. Si NOI vom avea grija sa-i fie bine. Totusi toata aceasta agitatie mi-a adus aminte de vremea copilarie - de prima invatatoare si de a doua. De doamna diriginta si de prietenii dragi din generala. Acei ani mi-au daruit prieteni dragi. Imi doresc ca experienta fetei mele la scoala sa fie macar la fel de placuta ca a mea. Nu am cautat invatatoare. Initial, prin decembrie 2011 am vorbit cu o doamna invatatoare, dar la inceputul anului cand au inceput sa se publice metodologiile pentru inscrierea la scoala, respectiva doamna nu mai lua clasa pregatitoare. Am ales clasa pregatitoare pentru inca un an de joaca, pentru copil, pentru noi, pentru bunici. Toate aceste alegeri se ascund cateodata sub semnul intrebarii - aleg bine? Marturisesc ca ieri cand am fost sa o inscriu tremuram de emotie. O constientizam si nu puteam sa o indepartez. Am crescut. Cand au trecut 6 ani?
Saptamana asta a fost aglomerata. Iar weekendul se prezinta cam la fel. Se da ora inainte si de marti incolo o sa si apreciez. Luni probabil imi va fi greu, desi conform cu "cine se scoala de dimineata departe ajunge" incerc sa fiu matinala. Imi iese in 3 zile din 5. Vremea asta insa ajuta.
Revenind, la povestire am ales de curand sa invete si Andra engleza. Bineinteles puteam sa ne ocupam noi de asta, dar mai mult de niste joculete in masina nu am reusit sa facem. Asa ca atunci cand m-a sunat un parinte al unei colege de-a Andrei de la gradi sa ma intrebe daca vreau sa particip am zis "Da". Marti si joi avem engleza. Pana acum joi aveam balet. Vorbeste la balet sa vezi cand se poate schimba. La fix! Tocmai se eliberase un loc intr-una din grupele ce vin Luni-Miercuri. Yuhu, am rezolvat si cu baletul. Acum informam copilul ca pictura pica ... Copilul nu e de acord. "Bine, mai venim si vineri la pictura, dar doar in martie". Si uite asa toata saptamana are diverse activitati. E complicat sa stii ca in fiecare seara ai ceva de facut. Dar sunt convinsa ca vom regasi echilibrul dupa cateva saptamani. Saptamana asta a fost ok. Am pastrat ceva si pentru weekend, sa nu cumva sa ne plictisim.
Din toate astea ghiciti cine iese obosit...
Voi ce activitati faceti? Cum va tineti copilul ocupat? Sau cum va tine copilul ocupat?
Ce decizii dificile ati luat lately?
Eu va spun ca mai am pe lista balaceala la piscina si mersul cu bicla si cu rolele.
Astea fac bine oricui si ne bucuram si noi de miscare.
Va doresc un we frumos si sa va adaptati cu bine la ora de vara.
Azi, la finalul saptamanii, sunt impacata cu alegerile mele.
Desi pe parcusul saptamanii am oscilat si m-am vaitat.
Am ales clasa pregatitoare. Am ales sa dam copila la scoala 10, desi tot timpul am cam vrut la 12. Am ales sa fug repede sa o iau de la activitati si sa mergem in parc dupa. Am ales sa le fac cum vreau eu nu cum vor altii. Si chiar daca ma plang, azi sunt multumita cu alegerile mele.
Luni am avut o zi foarte agitata - se apropia faza 2 de inscriere la scoala si noi nu luasem o decizie. Asa nervi va asigur ca nu am mai avut de mult. Seara insa cand m-am intalnit cu Andra si am fost in parc mi-am dat seama ca m-am agitat degeaba. Sigur copilul va merge la o scoala. De asemenea, sigur copilul e destept si se va adapta la ce va urma. Si NOI vom avea grija sa-i fie bine. Totusi toata aceasta agitatie mi-a adus aminte de vremea copilarie - de prima invatatoare si de a doua. De doamna diriginta si de prietenii dragi din generala. Acei ani mi-au daruit prieteni dragi. Imi doresc ca experienta fetei mele la scoala sa fie macar la fel de placuta ca a mea. Nu am cautat invatatoare. Initial, prin decembrie 2011 am vorbit cu o doamna invatatoare, dar la inceputul anului cand au inceput sa se publice metodologiile pentru inscrierea la scoala, respectiva doamna nu mai lua clasa pregatitoare. Am ales clasa pregatitoare pentru inca un an de joaca, pentru copil, pentru noi, pentru bunici. Toate aceste alegeri se ascund cateodata sub semnul intrebarii - aleg bine? Marturisesc ca ieri cand am fost sa o inscriu tremuram de emotie. O constientizam si nu puteam sa o indepartez. Am crescut. Cand au trecut 6 ani?
Saptamana asta a fost aglomerata. Iar weekendul se prezinta cam la fel. Se da ora inainte si de marti incolo o sa si apreciez. Luni probabil imi va fi greu, desi conform cu "cine se scoala de dimineata departe ajunge" incerc sa fiu matinala. Imi iese in 3 zile din 5. Vremea asta insa ajuta.
Revenind, la povestire am ales de curand sa invete si Andra engleza. Bineinteles puteam sa ne ocupam noi de asta, dar mai mult de niste joculete in masina nu am reusit sa facem. Asa ca atunci cand m-a sunat un parinte al unei colege de-a Andrei de la gradi sa ma intrebe daca vreau sa particip am zis "Da". Marti si joi avem engleza. Pana acum joi aveam balet. Vorbeste la balet sa vezi cand se poate schimba. La fix! Tocmai se eliberase un loc intr-una din grupele ce vin Luni-Miercuri. Yuhu, am rezolvat si cu baletul. Acum informam copilul ca pictura pica ... Copilul nu e de acord. "Bine, mai venim si vineri la pictura, dar doar in martie". Si uite asa toata saptamana are diverse activitati. E complicat sa stii ca in fiecare seara ai ceva de facut. Dar sunt convinsa ca vom regasi echilibrul dupa cateva saptamani. Saptamana asta a fost ok. Am pastrat ceva si pentru weekend, sa nu cumva sa ne plictisim.
Din toate astea ghiciti cine iese obosit...
Voi ce activitati faceti? Cum va tineti copilul ocupat? Sau cum va tine copilul ocupat?
Ce decizii dificile ati luat lately?
Eu va spun ca mai am pe lista balaceala la piscina si mersul cu bicla si cu rolele.
Astea fac bine oricui si ne bucuram si noi de miscare.
Va doresc un we frumos si sa va adaptati cu bine la ora de vara.
joi, 23 februarie 2012
Greu scapi de unii oameni din suflet
Se pare ca aceasta tema am anticipat-o de ieri iesindu-mi in cale aceasta melodie frumoasa.
Frumos cand folosesti un iPod este ca cu un simplu click cumperi repede orice melodie iti place. Asa ca acum e pe repete one. Dar ne pierdem...
Azi am primit o veste frumoasa. Vestea aceasta foarte frumoasa a agitat sufletul si a ridicat dorul. Si pentru vreo juma de ora dorul mi-a stat in gat, ca un nod.
Ce vreau sa subliniez este ca eu nu pot trece usor peste oameni. Mi-aduc aminte cum acum cateva ierni plangeam spaland aragazul din acelasi motiv - de dor, dupa o persoana cu care am crescut. Saracul meu sot se uita ingrijorat la mine. Bineinteles nu poate intelege aceste framantari ale mele, dar sunt la pachet.
Oamenii din jurul meu care ma vad agitandu-ma sa ma pregatesc pentru zilele unora, sa ii sun sa ne vedem sau alte manifestari de acest gen imi zic sa stau cuminte. Dar eu tot nu ma invat minte ca unii oameni nu sunt asa sociabili ca mine. Si sa stiti ca nu ma simt asa pentru ca sunt neglijata - nu, telefonul suna zilnic de cateva ori.Nu trece saptamana fara sa fac cel putin o vizita. Doar imi lipsesc anumite persoane la care am tinut si pe care le-am apreciat - persoane care au plecat din tara sau care candva mi-au fost colegi dragi, persoane care s-au mutat in alt oras.
Trecerea timpului nu pare sa ma ajute, si nici bomboanele :P.
Acestea fiind spuse va las in compania muzicii ....
Voua ce va lipseste? Ce va doare?
p.s. Ioana, bine ai venit!
Frumos cand folosesti un iPod este ca cu un simplu click cumperi repede orice melodie iti place. Asa ca acum e pe repete one. Dar ne pierdem...
Azi am primit o veste frumoasa. Vestea aceasta foarte frumoasa a agitat sufletul si a ridicat dorul. Si pentru vreo juma de ora dorul mi-a stat in gat, ca un nod.
Ce vreau sa subliniez este ca eu nu pot trece usor peste oameni. Mi-aduc aminte cum acum cateva ierni plangeam spaland aragazul din acelasi motiv - de dor, dupa o persoana cu care am crescut. Saracul meu sot se uita ingrijorat la mine. Bineinteles nu poate intelege aceste framantari ale mele, dar sunt la pachet.
Oamenii din jurul meu care ma vad agitandu-ma sa ma pregatesc pentru zilele unora, sa ii sun sa ne vedem sau alte manifestari de acest gen imi zic sa stau cuminte. Dar eu tot nu ma invat minte ca unii oameni nu sunt asa sociabili ca mine. Si sa stiti ca nu ma simt asa pentru ca sunt neglijata - nu, telefonul suna zilnic de cateva ori.Nu trece saptamana fara sa fac cel putin o vizita. Doar imi lipsesc anumite persoane la care am tinut si pe care le-am apreciat - persoane care au plecat din tara sau care candva mi-au fost colegi dragi, persoane care s-au mutat in alt oras.
Trecerea timpului nu pare sa ma ajute, si nici bomboanele :P.
Acestea fiind spuse va las in compania muzicii ....
Voua ce va lipseste? Ce va doare?
p.s. Ioana, bine ai venit!
miercuri, 22 februarie 2012
Asa
Acum multi ani pe la inceput de primavara a murit bunica mea.
Fiind inceput de primavara casa a fost plina de zambile.
Nu mai suport mirosul zambilelor, mai ales cand nu exista in preajma un geam deschis.
Florile sunt foarte frumoase, dar parfumul lor e prea puternic.
Totusi nu mi le aduceti in dar.
p.s. postul asta a fost triggeruit de colega de birou care foloseste un parfum cu miros floral, de zambile as zice eu.
Fiind inceput de primavara casa a fost plina de zambile.
Nu mai suport mirosul zambilelor, mai ales cand nu exista in preajma un geam deschis.
Florile sunt foarte frumoase, dar parfumul lor e prea puternic.
Totusi nu mi le aduceti in dar.
p.s. postul asta a fost triggeruit de colega de birou care foloseste un parfum cu miros floral, de zambile as zice eu.
duminică, 12 februarie 2012
Inapoi acasa
Am aterizat acasa. Imi place acasa, tura asta insa m-am intors cu dor. Cu dor de ce-am lasat acasa dar si cu dor de ce-am lasat pe meleaguri straine. Meleaguri straine nevizitate de mult, tura asta doar pentru we. Am plecat cu expatii si m-am intors doar cu o parte.
Dar nu ei ne intereseaza. Ne intereseaza dorul asta. A trecut ceva vreme de cand l-am simtit asa ascutit. Stiu, timpul trece repede si spre deosebire de el eu am o parte din el cu mine. O parte vesela si jucausa si desteapta, numai buna de ingrijit si iubit.
Asa ca imi doresc ca aceasta saptamana sa treaca repede, sa ne vedem cu bine in we. Pana atunci patinam, stam cu copiii, dezgropam masina si nu stiu ce naiba mai facem doar doar va trece timpul repede.
Pana atunci ii ascultam pe ei si ne gandim la noi...
Dar nu ei ne intereseaza. Ne intereseaza dorul asta. A trecut ceva vreme de cand l-am simtit asa ascutit. Stiu, timpul trece repede si spre deosebire de el eu am o parte din el cu mine. O parte vesela si jucausa si desteapta, numai buna de ingrijit si iubit.
Asa ca imi doresc ca aceasta saptamana sa treaca repede, sa ne vedem cu bine in we. Pana atunci patinam, stam cu copiii, dezgropam masina si nu stiu ce naiba mai facem doar doar va trece timpul repede.
Pana atunci ii ascultam pe ei si ne gandim la noi...
miercuri, 1 februarie 2012
Azi pe cine dam vina?
Da, da ... pe cine invinuim azi?
Pentru ce? Pentru tot ce ni se intampla ... de la trezitul tarziu, la luat metroul aiurea, intarziat la birou o ora pana la ... mancat excesiv.
Nu stiu, nu stiu, dar trebuie sa gasim pe cineva!
Degeaba am pe cineva langa mine care-mi zice "atentie la ce mananci", degeaba am pe cineva departe care analizeaza alimentatia si imi atrage atentia la toate prostiile pe care le fac. Eu, vreau dulce acum! Si in weekend, dar pana in we mananc azi ceva.
Ieri am avut o zi ... as fi mancat multe, din toate felurile - de la covrigi pana la inghetata. Si poftele astea imi creeaza asa o stare de agitatie, sunt nervoasa fara motiv. Nu sunt la vreun regim strict sa zic ca nu am voie, dar eu as fi mancat fara masura. Mult si prost!
Da, si pentru ca m-am plans tuturor, acum ma plang public.
Sa stiti ca sunt perfect constienta de toate starile astea. Chiar ma bucuram acum ceva vreme ca la birou reusesc sa mananc decent, fara sa uit de obiceiurile alimentare bune. Si era oarecum bine - 5 zile mancam sanatos si 2 zile mai calcam in strachini, dar in limitele bunului simt.
Dar acum sunt putin nervoasa ca nu reusesc sa ma controlez si astept sa revenim la 0 grade in termometre sa reincepem iesirile la patinoar, macar asa sa compensez.
Acestea fiind zise va las in compania unei melodii ... sa dam vina pe ea: Voltaj, Da vina pe...
(sa vedem daca imi iese sa o pun embeded).
Pentru ce? Pentru tot ce ni se intampla ... de la trezitul tarziu, la luat metroul aiurea, intarziat la birou o ora pana la ... mancat excesiv.
Nu stiu, nu stiu, dar trebuie sa gasim pe cineva!
Degeaba am pe cineva langa mine care-mi zice "atentie la ce mananci", degeaba am pe cineva departe care analizeaza alimentatia si imi atrage atentia la toate prostiile pe care le fac. Eu, vreau dulce acum! Si in weekend, dar pana in we mananc azi ceva.
Ieri am avut o zi ... as fi mancat multe, din toate felurile - de la covrigi pana la inghetata. Si poftele astea imi creeaza asa o stare de agitatie, sunt nervoasa fara motiv. Nu sunt la vreun regim strict sa zic ca nu am voie, dar eu as fi mancat fara masura. Mult si prost!
Da, si pentru ca m-am plans tuturor, acum ma plang public.
Sa stiti ca sunt perfect constienta de toate starile astea. Chiar ma bucuram acum ceva vreme ca la birou reusesc sa mananc decent, fara sa uit de obiceiurile alimentare bune. Si era oarecum bine - 5 zile mancam sanatos si 2 zile mai calcam in strachini, dar in limitele bunului simt.
Dar acum sunt putin nervoasa ca nu reusesc sa ma controlez si astept sa revenim la 0 grade in termometre sa reincepem iesirile la patinoar, macar asa sa compensez.
Acestea fiind zise va las in compania unei melodii ... sa dam vina pe ea: Voltaj, Da vina pe...
(sa vedem daca imi iese sa o pun embeded).
miercuri, 4 ianuarie 2012
La multi ani!
Azi am revenit la munca. Am planificat totul astfel incat revenirea sa fie usoara: am lasat copila la bunici, am calcat de cu seara, am pus pe cuier ce vroiam sa iau azi cu mine, am dus chiar si masina si spalatorie :), ba chiar mi-am citit si mailul aseara sa nu ma ia nimic prin surprindere.
Dupa o vacanta destul de lunga unde activitatile principale au fost dormitul si mancatul, ordinea nu conteaza, ma gandeam ca va fi groaznic azi. Dar nu a fost asa. M-am trezit la 7:30, am pus de cafea si m-am intors sa mai lenevesc putin. Din pacate nu am scapat de lene.
Acum ca Anul Nou a inceput bine bine, va doresc tot binele din lume. Sa fiti sanatosi si voiosi; sa aveti timp liber, dar si bani; sa iubiti, dar si sa va lasati iubiti; sa va distrati, dar sa va si relaxati; sa calatoriti, dar si sa petreceti timp cu familia; sa fiti sportivi, dar si lenesi... de fapt sa pastrati un echilibru in tot ceea ce faceti. Sa gasiti echilibrul care va pastreaza viata frumoasa si va alimenteaza sufletul bun!
Acestea fiind zise voi incheia acest post multumindu-i Mosului pentru cadourile multe, chiar nu stiu cand am fost asa cuminte!
Pentru acest an nu exista lista ... ajungem departe si fara ea.
Insa am 2 lucruri pe care mi le doresc pentru sfarsitul de 2012. Stiu, de abia a inceput si eu ma gandesc deja la sfarsitul lui. Asa sunt eu, nerabdatoare!
Dupa o vacanta destul de lunga unde activitatile principale au fost dormitul si mancatul, ordinea nu conteaza, ma gandeam ca va fi groaznic azi. Dar nu a fost asa. M-am trezit la 7:30, am pus de cafea si m-am intors sa mai lenevesc putin. Din pacate nu am scapat de lene.
Acum ca Anul Nou a inceput bine bine, va doresc tot binele din lume. Sa fiti sanatosi si voiosi; sa aveti timp liber, dar si bani; sa iubiti, dar si sa va lasati iubiti; sa va distrati, dar sa va si relaxati; sa calatoriti, dar si sa petreceti timp cu familia; sa fiti sportivi, dar si lenesi... de fapt sa pastrati un echilibru in tot ceea ce faceti. Sa gasiti echilibrul care va pastreaza viata frumoasa si va alimenteaza sufletul bun!
Acestea fiind zise voi incheia acest post multumindu-i Mosului pentru cadourile multe, chiar nu stiu cand am fost asa cuminte!
Pentru acest an nu exista lista ... ajungem departe si fara ea.
Insa am 2 lucruri pe care mi le doresc pentru sfarsitul de 2012. Stiu, de abia a inceput si eu ma gandesc deja la sfarsitul lui. Asa sunt eu, nerabdatoare!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)