Adica am revenit in lumea internautilor. Ce sunt ei nu prea stiu, dar inca imi fug degetele pe taste :).
Asta inseamna ca ma gasiti la un email, chat, skype - click distanta si puteti comunica cu mine in timpul in care ar trebui sa munciti.
Ce simt cu privire la aceasta revenire? Gandindu-ma la ea nu eram incantata. Apoi a venit vacanta de Craciun (pentru altii) si am inceput sa ma resemenez in fata faptului ca pe 6 ianuarie merg la birou.
Imi e dor de Iris. Dar pentru ca o stiu in grija unei bunici sunt linistita. Si sunt sensibila (cam prea!) si orice gand de dor ma face sa cad in butoiul cu melancolie. Totusi, imi place la munca. Poate pentru pauzele de cafea, poate pentru alte subiecte in afara diversificarii, alaptatului si scutecitului, poate pentru ca incerc sa-l scot pe Patratel din concediu. Naiba stie!
Concluzia primelor zile de pe anul asta este ca nu se poate face performanta fara munca. Deci sa muncim!
Imi e dor de Iris. Imi e dor de Andra. Imi e dor de somnul de dimineata dupa ce-i trimiteam la scoala. Imi e dor de mine mai relaxata.
Si desi a trecut juma din prima luna a anului - o urare (pentru cei 5 cititori):
Sa aveti un an bun, sanatos si banos, echilibrat, cu cat mai multe lucruri indeplinite de pe lista!
Si o melodie frumoasa, de inceput de an
