Ura! sau bucuroasa la final de TRI

A venit si 23 August si am facut-o si pe asta - am participat la Primul Meu Triathlon!
Si uite ca mi-a placut si mai vreau.

Povestea incepe de vineri, cand am plecat spre mare, din pacate nu am apucat sa plecam devreme, asa ca am ratat ziua de plaja. Avand ceva experienta de la NoStress de la Mogosoaia, unde am participat la duathlon in primavara, mi-am adunat lucrurile intr-o cutie. Am luat o cutie de a Andrei in care-si tine jucarii, si am folosit-o si la transport pentru echipamentul necesar la tri. Ca de obicei, totul a fost documentat si am avut niste checklisturi de unde sa ma inspir. Am luat si pompa de picior, si farurile din dotarea bicicletei copilei. Tot ce credeam eu ca mi-ar trebui sa am dupa mine, din si peste checklist.
Si cand credeam ca suntem gata, fetele erau in masina si eram pregatiti, a mai trecut o ora pana am plecat, caci nu a fost asa simplu sa potrivim 2 biciclete M pe suportul de transportat biciclete din dotare. La un momentat s-a pus chiar problema asa "Care dintre voi nu mai participa?". Pana la urma a reusit Radu sa le potriveasca si am plecat. Trecuse deja o ora de cand copilul mic dormea asa ca drumul nu avea sa fie prea simplu, mai ales ca cele 2 biciclete ne-au impus o viteza mai mica. Trecand de aglomeratia de pe centura incet incet am ajuns si la frumoasa A2. Si ca sa condimentam putin excursia ne-am dat seama ca suntem la limita cu benzina si am inceput sa conducem optim si sa cautam pe net la ce km gasim benzinarie. Cu ochiul pe 'remaining', pe borna si pe consum am ajuns cu bine la prima benzinarie. Si cum nu a mai trecut mult si s-a trezit si Iris, ne-am mai oprit si in alte benzinarii sa ne dezmortim, sa papam, si nu mai stiu ce ...

Intr-un final, cand seara se lasa, am ajuns si noi la mare. Fetele erau la piscina, asa ca am inceput relaxarea cu o balaceala a copiilor la piscina. Apoi am mers sa ridicam kitul. La ridicarea kiturilor era o mini parada de cursiere si biciclete de sosea grozave, cred ca erau menite sa sperie concurenta venita cu MTB la un concurs de sosea. Stati linistiti ca nu am plecat acasa. Am ridicat kitul si am luat-o spre cazare - nr 25 avea sa-mi fie un prieten bun. Trebuia sa revenim la 9:15 la sedinta tehnica. Am mancat de seara si ne-am relaxat la o bere, bucurandu-ne de muzica cantata de band (Not!). Ne-am dus la culcare urmand sa plecam la 8:45.

De dimineata pe la 6 m-am trezit. Nu prea mai aveam stare. M-am trezit inaintea ceasului, incepusera sa ma bantuie emotiile. Mi-am facut dus si am inceput sa-mi pregatesc hainele. Planul era sa mergem pe bicla pana acolo sa nu mai pierdem vremea cu pusul pe suport. Asa ca am avut haine de concurs si haine de drum :), plus bidoane de apa, prosoape, casca, ochelari, sapca si balsam de buze. Am aranjat lucrurile in cutie si am coborat sa mancam.
Marea dilema a fost daca merge sa intru in apa cu centura de HR sau nu. Dupa ce am citit in manualul ceasului, cat si pe forumuri, am decis sa o bag in apa. Citisem ca e waterproof si ca nu transmite in apa, dar o data iesita avea sa transminta pe traseu de bicla si pe cel de alergare pulsul catre ceas. Cu bicla mai iesisem la antrenament, dar alergarea o cam neglijasem asa ca planul era la alergare sa trag cat ma tine inima. Un plan bun, doar ca pulsul a luat-o razna imediat. Si am plecat, deloc in graba, spre supararea Monicai, careia ii zisesem ca la 8:45 plecam sa prindem sedinta tehnica de la 9:15. Radu cu fetele si cu cutia mea, cu masina, noi calare. Am ajuns la hotel si ne-am separat de Radu, noi plecand cu biclele catre start. Habar nu aveam unde e, dar am zis ca-l gasim noi. Am orbecait putin si am reusit sa ajungem pe plaja intr-o fosta disco cu piscina abandonata, exact langa start dar fara a putea iesi ca era ingradita. Asta faceam cu bicla "in brate" caci am avut niste scari de coborat. Am ajuns intr-un final pe plaja si dupa ce am ocupat pozitia in tranzitie, il asteptam pe Radu cu cutia. Am intrat putin in panica, caci nu stiam unde e si ii explicasem gresit unde sa vina, in plus imi dadusem si seama ca nu are cum sa vina cu fetele, cosul de plaja, rucsacul, cafeaua si cutia mea magnifica. Am plecat dupa el (aiurea!) si am sfarsit prin a ruga pe cineva sa ma lase si pe mine sa dau un telefon, ca m-am pierdut de sot si incepe triathlonul si eu nu am cip! Senzatie total aiurea! El ajunsese pe plaja cu fetele si ma cauta. Ne-am gasit, am ramas cu fetele si s-a dus dupa cutie. Am participat la sedinta tehnica, am ascultat povestile despre traseu, l-am gasit pe Catalin, un fost coleg care a participat la tura lunga. A venit si cutia, mi-am pus lucrurile in ordine, am facut incalzirea si am pornit spre apa, echipata de inot. Emotiile erau prezente dar incercam sa le tin sub control si sa fac fata si agitatiei Monicai. Am stat pe mal si ne-am uitat la cei care incepusera tura lunga. Ii aplaudam sau le atrageam atentia sa nu se loveasca de pietre, pietre mari semnalizate cu niste baghete. Marea era agitata, drept urmare ne astepta un traseu mai scurt, de ~ 400m. A venit si momentul startului. Am plecat din partea stanga, cam de la mijloc. Am pornit cu crawl la 2 brate. Asa exersasem si parea un plan bun. Din candin cand mai schimbam cu bras. Cred ca am inotat 80% crawl la 2 brate si 20% bras. La baliza am preferat sa inot mai mult si am ocolit oamenii care voiau sa intoarca brusc si sa taie cat mai mult. Am si depasit niste malaci care de teama valurilor s-au intors pe spate. Nu am luat apa decat o data. Dupa ce am intors la baliza lucrurile s-au complicat. Valurile veneau din lateral si te indepartau de la traseul optim. Partea a2a a fost mai grea. Dar am ajuns bine la mal, reusind sa ma julesc la genunchi intr-una din pietre (pe care le stiam!). Am iesit din apa, am verificat ceasul si am plecat - mers rapid / alergat usor catre zona de tranzitie. La iesirea din apa, fetele si Radu erau acolo la incurajare. In tranzitie m-am sters si m-am echipat. Atunci Radu a observat ca sangerez si mi-a zis sa-mi spal rana cu apa. Nu ma deranja buba, decat ca-mi va murdari incaltarile. Am avut nevoie de putin ajutor caci nu reuseam sa ma imbrac cu maieul cu bustiera. Cred ca un baiat de la o stafeta,ce-si asteptam inotatorul, m-a ajutat. Am plecat pe langa bicla din zona de tranzitie incantata ca nu am iesit ultima din apa. Traseul debuta cu o mica panta pe care am abordat-o calare :). Si a inceput distractia. Am pedalat cat am putut de tare, hotarata sa depasesc si eu biciclisti. Probabil o motivatie ascunsa a zacut in cel mai prost timp de bicla pe noroi, obtinut in primavara. Si-am tras, si am tipat la mine, si am schimbat vitezele (foile si pinioanele) si am incurajat lumea pe traseu. Aici la partea tehnica nu stiu cat de bine stau, adica am mers in cuplu maxim pe plat si coborare si am incercat sa dau mereu din pedale. Si cand se simtea panta schimbam pinionul. Pe tura a3a am schimbat si foaia. Oricum consider ca am facut un lucru bun, am avut al 2lea timp la bicla din 15 fete, aflate la primul lor triathlon, pe bicla MTB echipata cu cauciucuri potrivite de sosea. Cu aceasta echipare am castigat 3 km in plus fata de MTB cu cauciurile din dotare. Traseul s-a desfasurat in bucla, si la un moment dat trebuia sa parasesc bucla pentru tura scurta, moment in care m-am folosit de ceas sa vad ce distanta parcursesem si daca e ok sa o iau spre finish. Tura de bicla a fost de 22km. Aproape de finish ma astepta Radu, dar nu a reusit sa ma pozeze. Totusi am 2 poze pe bicla facute pe traseu. Me & my blue equipment :), fara voia mea s-au potrivit! Am descalecat si am intrat in zona de tranzitie pe langa bicla. Am parcat-o pe bara si mi-am dat casca si ochelarii jos. Manusile am decis sa le pastrez, sa nu mai pierd vremea cu ele. Deoarece pana atunci soarele se ascunsese in nori am zis ca merge sa plec fara sapca. Si aici am gresit. Am baut niste electroliti si am plecat sa alerg. In 5 minute soarele iesise si ne batea in cap linistit. Traseul de alergare era un traseu cimentat, destul de ingust, pe care se desfasurau toti alergatorii. Trebuia sa fii atent unde calci sa nu te accidentezi. Si aici s-a cam pierdut determinarea. Desi te gandesti ca atunci cand vezi oamenii alergat intr-un ritm alert pe langa tine si tu o sa incerci sa alergi. Cred ca pe mine m-au tras dupa ei cei care mergeau. Si am alternat alergarea cu mersul. Cam 75% alergat zic. Sincer nu mai stiu. Am baut apa la punctul de hidratare in ambele treceri. As fi luat niste glucoza, dar pe principiunu incerca nimic nou in cursa, nu am luat. Mi-am dat manusile jos, si le-am aruncat catre o tipa ce facea poze pe traseu. Am plans in gand dupa sapca caci mi-ar fi oprit parul sa-mi intre in ochi si m-ar fi protejat de soare. Si am ajuns si la finish, unde am incercat un sprint pe coborare, care s-a terminat cu un carcel pe cvadriceps. Cand m-au rugat sa stau putin sa imi ia cipul de la picior eram oarecum intepenita si am rugat un voluntar sa ma ajute sa ma duc si eu la umbra, sa-mi dea apa si niste glucoza. Am uitat sa opresc ceasul exact cand am terminat, asa ca timpul total include si timpul de revenire. Si asta a fost tot. Am terminat si eram entuziasmata de inot si biciclit. Alergarea a fost proasta. Strategia mea- sa alerg cat pot in functie de puls nu a tinut caci pulsul a fost sus inca de la pornire.

Acum, la 3 luni distanta, cred ca m-am descurcat bine. Si mai vreau la triathlon. Mi-a placut mult pe sosea cu bicla si imi doresc o cursiera. Aici, cred ca lista de dorinte e lunga si trebuie sa merg si eu la cursul care sa ma ajute sa separ dorintele de nevoi :D.

Incerc sa ma duc cu regularitate la bazin, sa ies cu bicla si la alergat. Acum, in sezonul rece, e mai greu. Motivatia a scazut putin, fiind in afara sezonului. Peste vara eu ma antrenam noaptea, acum e greu sa ies noaptea, de fapt, nu am iesit deloc. Cel mai bine ar fi sa tin de 4 antrenamente - 2 inot, o bicla si o alergare.

Deja au aparut competitiile pentru la anul asa ca incepem sa le punem pe lista sa vedem ce ne ofera anul competitional 2015. Ati auzit de turism sportiv? E la moda ...