Cum fu la primul meu duatlon

Emotionant!

De fapt, a fost o participare in stafeta la NoStress Triathlon, la Mogosoaia, unde am facut partea de bicicleta offroad si de alergat.
In ziua precedenta a plouat tare si mult.
Sambata cand m-am trezit ploua inca, dar eram determinata sa particip. Asa ca am mancat, mi-am prins numerele pe tricou, respectiv pe bicla, am incarcat-o si ne-am dus spre Mogosoaia. Acolo m-am intalnit cu colegii si prietenii ce au participat. Unii la individual, altii la stafeta. Emotionati si nervosi eram toti. Eram insa bucurosi ca venise ziua X.
Am pus bicla in rastel si ne-am plimbat putin prin zona de tranzitie. Am cautat cu privirea sa-i recunosc pe cei de la elite, ale caror bloguri le urmaresc mai mult sau mai putin.

Apoi a urmat sedinta tehnica - s-a explicat cum se da startul - la 10 plecau cei de la tura lunga, la 10:15 plecau cei de la tura scurta. Apoi la iesirea din apa se fuge/merge repede catre zona de tranzitie, unde se preda stafeta sau te pregatesti pentru a pleca mai departe pe traseu de bicla. Pe traseul de bicla nu e noroi, sau cel putin asa am inteles eu(not!). Cei care faceau 2 ture de bicicleta (tura lunga) treceau pe langa zona de tranzitie, prin dreapta ei, fara sa se dea jos de pe bicicleta. La finalul cursei de bicicleta trebuie sa te dai jos de pe bicicleta si mergi/alergi pe langa ea catre zona de tranzitie. Alergatorul porneste si face dupa caz 2 sau 4 ture de parc. Turele de alergare nu trec prin zona de tranzitie, ci prin stanga ei. La final se trece prin poarta de finish, care era mai in stanga fata de zona de tranzitie.
Simplu, nu?

Am mers pana la ponton sa vedem de unde incepe tura de inot, pe unde sunt balizele si cat de calda e apa. Incepuse incalzirea. Am revenit la zona de tranzitie nu stiu ce sa facem, caci nu-mi aduc aminte. Era deja 10 fara 10 si am luat-o inapoi catre ponton. Majoritatea era imbracata in costum de neopren sau de triathlon, gata pregatiti sa se aventureze pe traseu. Start la tura lunga. Urmam. Inotatorul se baga in apa, apa verde si rece :). Oamenii agitati ridica melcii si murdaria. Un domn isi pune niste alge in cap. 3, 2, 1, Start! Se pleaca in tura scurta. Mai stau putin urmarind inotatorul si apoi plec spre zona de tranzitie. Nici nu ajunsesem inca la zona de tranzitie si se anunta primul venit de la tura lunga, un pusti de 17 ani, a iesit din apa in 18 min. Grozav!

In zona de tranzitie ma echipez - pun casca, manusile, ochelarii pentru a ma proteja de noroi si ma incalzesc putin. Credeam ca sunt pregatita.
Vine M bulina de ciocozolata, ingrozita din apa - "F**king s**t! Nu e ca in bazin, apa e verde si nu vezi nimic!". I-am luat cipul de la picior, l-am pus la picior si am plecat. Usor, usor am pierdut avantajul castigat de M la inot. Din pacate biciclista din mine nu a fost stresata si nu stiu ce naiba am facut pe traseu, dar m-am miscat foarte prost. M. m-a prins din urma la un moment dat cand eram impotmolita si i-am zis sa se duca ca parea capabila sa bicicleasca. Tot traseul am facut chirpici si mouse de noroi. Dar l-am terminat! Ulterior am aflat ca am facut o vesnicie pe traseu. Nu m-am uitat deloc la timp pe drum. Am lasat lumea sa ma depaseasca, m-am oprit sa imi dau noroiul jos, nu mai mergea bicla asa ca nu prea aveam ce face. A fost o cursa nostress!

Apoi a urmat alergarea, dupa ce am schimbat incaltarile in zona de tranzitie. Erau pline de noroi si apa si nu puteam lipai cu ele. Din poza ai zice ca merg, poza este facuta pe prima tura cand inca nu se dezmortisera picioarele dupa bicla si pare ca merg. Totusi timpul a fost conform performantelor anterioare, avand in vedere ca alergarea a fost partial pe pietris mic si enervant, ca am lungit traseul cu 300m, si ca veneam dupa o pedalare/fugit pe langa bicla de o ora.

Din cauza bicicletei insa am pierdut locul 3 la stafeta, la mustata - vreo 2 minute.

Bine, rau, am terminat! We JUST DID IT!

Acum stim cum se simte un triathlon si avem putina putina experienta.
Ce nu am facut bine:
- Nu am fost atenta la celelalte stafete, sa stiu cand ma depasesc si sa tin aproape.
- Nu m-am uitat la timp deloc.
- Habar nu am avut cum ar trebui abordat noroiul, mi-a luat o groaza pana m-am prins unde s-a pus noroiul de nu-mi mai merge. Noroiul trebuie abordat cu viteza.
- Nu am avut RunKeeperul cu mine, de teama sa nu-mi busesc telefonul in noroi. Nu sunt convinsa ca as fi fost mai motivata si as fi fost mai rapida, dar poate nu as fi fost asa dezamagita cand vedeam rezultatul.

La final, cele 3 fete ce am participat la triathlon cu urarea "La cat mai multe!".

In concluzie, ne-a placut si mai mergem!