Prima balerina

Mergand spre spectacolul mult asteptat si pregatit, ma gandeam cu nostalgie cum o vanam pe mama in tribuna cand mergeam la cate un concurs.
Dar mama nu venea prea des caci era foarte emotionata si ii era teama sa nu-mi transmita starea de agitatie. Si in plus, multe dintre concursuri erau departe de Bucuresti.

Si pentru aceasta zi importanta, tati si-a luat chiar concediu. Si copila a adormit devreme sa fie odihnita. Si a rezistat 4 ore, a stat cuminte asteptand momentele (3) la care a participat, infruntand caldura salii si agitatia din culise.

Si a fost cea mai frumoasa balerina. Si noi, cu invitati cu tot, am fost foarte emotionati. Mi s-a parut mult mai emotionant decat la serbarea de la gradi, cu ocazia zilei mamei, unde au fost marturisite sentimentele de iubire pentru mama, mama cea gospodina.

Si am avut doua regrete: ca m-am dus fara flori. Dar cum ea, ca si mine primeste flori fara ocazii, am zis ca ne va ierta de aceasta data. Promit data viitoare sa am un buchet imens. Iar al doilea regret e ca m-am lasat convinsa sa nu ma duc in culise inainte de reprezentatie, si mi-a parut rau ca nu am fost sa o incurajez, sa vada ca sunt acolo.

Cand a iesit pe scena ma cauta, si am primit o bezea in direct, ramasa pe camera.

De abia acum incep sa pricep bucuria si mandria parintilor vorbind despre copiii lor - cum au luat 10 la engleza, cum au facut podul de sus, si in plus avem si diploma!