Amanare

2010 parea un an inspaimantator, in decembrie.
Dar mie imi placeau anii pari, asa ca am decis sa-l schimb pe 2010, sa nu il las sa ma supere.
Mi-am propus sa-mi acord mai mult timp, sa ma analizez mai mult si sa actionez astfel incat la sfarsit sa nu regret decizia luata. Da, stiu, o sa spuneti ca sunt egoista, ca ma gandesc prea mult la mine. It is time!
Nu am zis ca ii voi neglija pe cei dragi. Voi desena si modela plastilina in continuare, si voi merge in parc la primavara, fuging dupa un mic patinator, cu cea mai mare placere, si voi savura fiecare acrobatie, oricat de obosita si nervoasa voi fi.
Si uite cum acum de abia astept primavara. Simt ca imi voi lua bicicleta. Lumea rade de mine ca am multe "gadget-uri" pe care nu le folosesc, dar eu zic fiecare sa-si vada de viata lui si sa-si planifice timpul cum vrea. Si la fel si banii.
Si mai planific o excursie la munte. Cu rucsacelul in spate, sa bat cararile cu piciorul. Si poate in rucsacel voi avea si o fetita. Dragostea pentru natura trebuie cultivata.
Dar pana atunci ma duc la Roma, cu rucsacelul si cu printesa mea dulce, cu prieteni dragi si iubiti. Pe cativa prieteni dragi, oameni ce-mi fac ziua buna, si-mi umplu viata ii las acasa acum, dar promit sa-i iau in excursia la munte sau in alte locuri frumoase.