A trecut un an!
Poate cel mai important an, un an in care creste multicel, in care fiecare centimetru si fiecare gram conteaza. Un an al adaptarii la lumea exterioara. Un an al descoperirilor.
Nu pot sa cred cum o comparam la nastere cu o sticla de suc la promotie. Omulet dulce si gingas de doar 2420gr! O minune! O incantare!
Si acum ma emotionez si mi se umezesc ochii cand ma gandesc la acele momente de inceput. De cand am vazut-o am considerat-o speciala si am simtit-o aproape. Experienta mi-a zis ca o iubim si ca vom creste impreuna, intr-o familie frumoasa.
Ce stie sa faca: sa urce si sa coboare 2-3 trepte, intr-un stil aparte (de maimutica); la fel merge si de-a busilea; face timid cativa pasi, dar nu prea se aventureaza inca; danseaza pe ritmuri de chacha; cara dupa ea un bebelus "dede"; se bucura enorm, tipand chiar, cand ne aude venind seara; nu bea lapte praf deloc, nu ii place; mananca cam de toate, nu pare sa fie foarte mofturoasa la mancare; numara "unu, do, tei"; e foarte sociabila; canta; vorbeste multicel, clar spune doar tata, mama cand are chef, dede, apa, pa.
Andra ne-a ajutat mult! Ea nu stie sau poate nu intelege cat de mult, dar ne-a ajutat intelegand ca trebuie sa se descurce singurica cateodata si de asemenea prin faptul ca ne-a format ca si parinti.
Ne-am adaptat repede la viata in patru. Pare ceva foarte natural!
Iris, la multi ani! Sa cresti mare, sa fii sanatoasa, vesela, norocoasa si iubita. Mereu sa fii inconjurata de prieteni si ai parte numai de bucurii.
Iris, Andra, va iubim mult si vom face pentru voi tot ce ne sta in putinta sa fiti fericite!
Inchei cu o poza facuta in weekend, cu fetele mele dragi pe biciclete
.JPG)
