Scoala

In toamna am fost la un party, frumos party! Am dansat, am cantat, am socializat si ne-am distrat!
La cateva zile dupa party mi-am dat seama ca a fost ceva ce nu m-a lasat in pace, ce m-a urmarit la petrecere. Desi a fost o petrecere fara copii, discutiile despre comportamentul lor si despre scoala mi-au ruinat petrecerea. Cum ignora copiii parintii, cum nu-si doresc decat tehnologie si cum nu fac teme, nu invata decat daca sunt anuntati ca dau test .... si lista e lunga... cred ca trebuia sa bem mai mult.

In aceste discutii incerc sa abordez un aer increzator ... stiu ca atunci cand va fi adult se va descurca. Nu stiu ce va face, dar se va descurca! Am incredere in copiii mei!

Viata trece prin fata ochilor mult prea repede, si daca nu esti acolo pierzi multe. Oricum pierzi ca nu poti sa fii prezent peste tot - nu poti sa fii si la serbare, si la workshop, sa citesti o carte si sa alergi.
Si greseala mea e ca o iau ca pe un esec personal, cand de fapt nu e nici un esec. Este libertate cu niste limite pe care incerc sa le las. Sa ii las timp de joaca, sa ii ofer acces la activitati, care sa-i deschida calea spre descoperirea de sine, timp pentru parc si prieteni, sa mai stam impreuna nu doar sa facem teme si sa incercam sa acoperim gaurile de la scoala.
Undeva insa gresesc... ca-mi pare ca la scolarul meu nu ajunge mesajul meu. Nu vreau sa ma spetesc invatand alaturi de copil, iar scoala ma streseaza. Si eu la randul meu stresez copilul. Scoala e mai grea pentru mine ca parinte decat atunci cand am fost elev.

In aceiasi perioada m-am vazut cu colegii de gimnaziu. Bineinteles si acolo discutiile au ajuns la capitolele copii si scoala. Si am concluzionat clar ca nu am perceput scoala ca pe ceva atat de greu si stresant.

Din pacate sistemul nu s-a imbunatatit, iar incercarea de imbunatatire s-a complicat mai mult, profesorii sunt depasiti de tehnologie si putini sunt cei care au reusit sa isi ajusteze felul de predare la nevoile copiilor, sa trezeasca curiozitatea si sa intretina nevoia de cunoastere. In plus, parintii cred ca stiu mai bine decat profesorii si reusesc sa-i incurce de multe ori intervenind in procesul educational.

La final de an scolar va zic clar, ma bucur ca se termina!
La anul incepe distractia, revenim la programul matinal deoarece "sefa" se duce la scoala.

Sa vina vacanta!

Va las cu ultimul cantec manifest Vama 💗 si un vers special "Exista viata dupa nota mica"<3 dupa="" mica="" nbsp="" nota="" p="" si="" un="" vers="" viata="" xista="">

Ganduri inainte de TRANSFIER!

A venit toamna si o data cu ea competitia pe care eu am ales-o ca si obiectiv pe anul acesta - TRANSFIER.
Obiectivul era sa nu mai ies pe ultimul loc si sa nu mai fiu depasita la alergare.

Din pacate antrenamentele au lipsit. Am vorbit chiar cu un antrenor sa ma antrenez pentru alergare, dar de putine ori am reusit sa ies la toate antrenamentele. Desi asteptam vacanta, punandu-mi multe sperante in timpul liber, nu am reusit sa ma trezesc devreme si sa rup pingelele. In urma unei perioade mai incarcate am renuntat si la a mai face eforturi de a realiza antrenamentele si am zis ca daca e de placere, nu trebuie sa fie cu stres... deci ultima alergare a fost acum 10 zile. Bun!

Totusi, nu-mi place ideea de a renunta la concurs! Stiu are timp limita, dar si ce daca. Am zis ca ma voi alinia la start pentru frumusetea acestui concurs, bazandu-ma pe cap si pe picioare sa ma duca la finish.
Accept ca pot sa fiu ultima si ca voi fi depasita la bicla si alergare. Cu cat mai bine setam asteptarile cu atat mai putin vom fi dezamagiti. Desi, nici nu ar trebui sa discutam de dezamagire ... mergem pentru Transfagarasan inchis traficului auto si pt un ultim triathlon pe acest an.

Stiu ca va fi dificil dar cu putin noroc ajung cu bine la finish!
Am mai fost aici, stiu ca e cu deal vale, stiu ca ies printre ultimii din apa si nu va fi inghesuiala nici la bicla, nici la alergare.
Am costum de neopren, am o strategie de cursa, am cursiera, am loc de 2 bidoane de apa, stiu sa fac pana, am spirit competitiv, am geluri, am muzica in casti.
N-am km de alergare, n-am km de bicla, am ceva ture de inot in ape deschise.

Voi incerca sa ma bucur de Transfier si sper ca partea tehnica sa nu-mi faca probleme, sa raman doar cu partea fizica de gestionat.

Inchei cu filmul de anul trecut de la half: Transfier, cel mai greu! Transfier, cel mai frumos! Inca nu am ajuns acolo, dar e pe lista :).

Trebuie sa participi si tu, cel putin la una din editiile viitoare! Este cel mai frumos triathlon de la noi pe sosea! Si chiar daca triathlonul nu iti place, ai de unde alege - fie faci stafeta, fie participi la cursa de bicla, fie te plimbi pe Transfagarasan cu rolele aplaudand si incurajand concurentii.

Sa ne vedem cu bine dupa Transfier!

Timpul liber, unde e?

Unde e timpul acela, al meu, pe care-l petrec cum vreau eu - gen, in balansoar, invelita si cu o limonada alcoolizata? Sau la batut mingea de basket cu copiii? Fara sa avem vreo restrictie sau vreo nevoie. Sa fie toate rezolvate si sa avem disponibilitate pentru toate.

Unde s-a dus? A existat vreodata? Nu-mi aduc aminte...

Mai nou aud/vad peste tot - la radio, pe fb, via email - diverse discutii pe tema "Timpului de calitate petrecut cu copilul". Opriti telefoanele, asezati-va langa ei si jucati-va! 

Hei ... am prins ideea, CAUT TIMP sa-l fac de calitate si sa-l petrec cu copilu, cu sotul, cu mine. De parca altfel, as petrece timp cu ei de proasta calitate, naspa, si in sila.

Normal, nu e vina nimanui. E doar vina mea ca nu am timp. Fie vreau sa fac prea multe si cand vad lista de lucruri multe pe care le tot reportez ma deprim. Fie nu ma organizez prea bine, pierd timpul cu fleacuri si lucrurilor importante le raman mai putin timp. 

Daca va puteti imagina, in mai am schimbat cauciucurile. Da, stiu ca nu conteaza cat de frig imi e mie, era MAI totusi! Si nu mai zic de cat timp nu am mai spalat masina...

Dar acum, acum simt ca vin vremuri mai bune. E momentul sa ne scuturam de praf umerii si sa ne organizam, mai mult si mai bine sa ne ramana si timp liber. Timp liber sa citim, sa ne jucam in tihna, sa vopsim gardul, sa invatam, sa ne relaxam pentru a fi mai buni. Si toate astea sa le facem inainte de ora de culcare. Marturisesc ca sportul imi rezolva problema timpului cu mine. Asta cand nu sunt atenta la forma, respiratie, cadenta si altele.

Voi cum stati cu timpul liber? Ajunge? Aveti macar o parte alocat voua sau de obicei e impartit?

"Time is now to make things right"