vineri, 19 februarie 2010

Micile bucurii ale vietii

Aseara m-a asteptat acasa o mica surpriza.
Un cantecel invatat la gradi in lb engleza

"Hugs and kisses,
just for you
just for you,
Hugs and kisses,
just for you,
I love you!"

Asa te tare mi-a placut ca am trecut la joaca imediat. Si ne-am jucat de-a inimioara vesela, de-a fluturasul vesel, de-a ochisorul vesel, am fost si calut ce-si plimba stapana prin regat :), si lumanare, si acrobat.
La acrobatii suntem campioni, asa ca ma gandesc serios sa o mut de la balet.
Dar pentru asta trebuie sa adun niste aprobari :P.

Inchei postul tot cu o mica bucurie: "It's friday! It's friday! tralalala".

joi, 18 februarie 2010

Amanare

2010 parea un an inspaimantator, in decembrie.
Dar mie imi placeau anii pari, asa ca am decis sa-l schimb pe 2010, sa nu il las sa ma supere.
Mi-am propus sa-mi acord mai mult timp, sa ma analizez mai mult si sa actionez astfel incat la sfarsit sa nu regret decizia luata. Da, stiu, o sa spuneti ca sunt egoista, ca ma gandesc prea mult la mine. It is time!
Nu am zis ca ii voi neglija pe cei dragi. Voi desena si modela plastilina in continuare, si voi merge in parc la primavara, fuging dupa un mic patinator, cu cea mai mare placere, si voi savura fiecare acrobatie, oricat de obosita si nervoasa voi fi.
Si uite cum acum de abia astept primavara. Simt ca imi voi lua bicicleta. Lumea rade de mine ca am multe "gadget-uri" pe care nu le folosesc, dar eu zic fiecare sa-si vada de viata lui si sa-si planifice timpul cum vrea. Si la fel si banii.
Si mai planific o excursie la munte. Cu rucsacelul in spate, sa bat cararile cu piciorul. Si poate in rucsacel voi avea si o fetita. Dragostea pentru natura trebuie cultivata.
Dar pana atunci ma duc la Roma, cu rucsacelul si cu printesa mea dulce, cu prieteni dragi si iubiti. Pe cativa prieteni dragi, oameni ce-mi fac ziua buna, si-mi umplu viata ii las acasa acum, dar promit sa-i iau in excursia la munte sau in alte locuri frumoase.

luni, 15 februarie 2010

Povesti despre un weekend plin

Incep prin a va spune ca ... "Da. Am ajuns la gradi!"
Acum sper sa nu racim caci venea o dna cu al ei copil, si copilul tusea.

Acum pe scurt despre un weekend pe care il consider reusit.
Am fost la revizie - femeia la volan, care nu citeste cartea tehnica s-a dus la 20mii la revizie nu la 2 ani :d. Dar nici dl care m-a programat nu a zis nimic, ca doar lor le intrau niste bani. Si uite cum sambata la 8:30 eram departe de patul meu calduros, dar am rezolvat-o.

Am fost si la dechatlon si m-am echipat pentru sport - de azi ma duc la dans contemporan:).

Am gasit restaurantul unde se danseaza La Brace - sambata e seara dansata. Mi-a placut.

Duminica dim am fost iar matinali, am iesit la mic dejun si la cafea, la 9:30.
Apoi am fost la o petrecere foarte draguta cu fata.

Reintorsi acasa am avut niste musafiri mici si plangaciosi, care au plecat repede repede, putin speriati de casa fara multe lucruri colorate care sa cante si de copilul (meu) mai mare bucuros si galagios. Si de mine s-a speriat, se pare ca siguranta casei conteaza mult:).

Apoi am mai avut niste musafiri si gata weekedul.

Baita, laptic si copil culcat devreme.
Am strans in casa si am pregatit lucrurile pentru ziua de luni, cand ne astepta o grea incercare: trezirea la 6:30 si mersul la gradinita!

Am reusit... Ole!

miercuri, 10 februarie 2010

Bubulina, gospodina

Mi-am luat-o :d.
Vorbeam cu o cunostinta pe msg si imi povestea ca gateste si face curat. Si eu zic "la mine in casa e varza". Si raspunsul primit a fost demential "dar ce, nu ai curent?!?".
Fiind pe msg nu am fost in stare sa imi dau seama de tonul vocii, banui daca a fost o ironie fina.

Din luna dec am "resuscitat" gospodina. Si de atunci tot incercam sa pastram curatenia in casa, mai si gatesc, mai si dau cu mopul. Stiti voi ... activitati de gospodina. Saptamana trecuta plecand, am sarit peste episodul cu curatenia, asa ca trebuie recuperat cumva zilele acestea.

Promit ca o sa fiu o gospodina desavarsita cand ma voi trezi la 6 AM si la 7 PM cel tarziu voi fi acasa.
Dar pana atunci, dna 'Mariana' sa traiasca!

luni, 8 februarie 2010

Din nou acasa

Ce bine e! Niciodata nu am crezut ca o sa ma simt bine indreptandu-ma spre Bucuresti pe DN1. Un DN1 aglomerat, un DN1 nedezapezit, dar circulabil, si inca circulabil cu 30-40 km/h.
Cum va spuneam in postul anterior, am fost la o nunta in Piatra Neamt. Am plecat din vreme, sa avem parte si de o mica vacanta si pe atunci visam eu sa ma dau cu placa.

Drumul e simplu - drept si bun. Partia nu stiu cum e, caci mi-a fost frica si am considerat ca lipsa conditiei fizice nu e potrivita pentru a cobora aceea partie. Asa ca desi am ajuns la partie echipata corespunzator, am baut un ceai si am coborat inapoi in oras cu telegondola. Rusine! Am smuls insa niste promisiuni pentru o iesire la o partie cunoscuta in viitorul apropiat.

Si acum sa va spun putin de nunta mare. Mi-a placut. A fost frumos, aerisit, cu momente de divertisment si multaaaa mancare bagata sub nas. In plus mireasa nu a stat departe de nunta prea mult timp, si in acele momente mirele a intretinut atmosfera dansanta. Mireasa superba, mirele nici el mai prejos. O nunta eleganta, cu tinute frumoase si diverse. Toata lumea aranjata si cocheta. Bineinteles ca mireasa si mirele au fost cei mai frumosi. Bravo! Sa nu uit sa zic despre formatie, mult peste asteptari. Sincer va spun ca am pasit la nunta cu teama, hotarata sa nu ma misc pe prea multe hore. Dar cand a aparut formatia, mi-am dat seama ca voi participa la dans. Stralucea prea tare palaria solistului sa ne cante doar populare. Felicitari pentru organizare si La multi ani! Sa fiti asa frumosi mereu.

Dupa nunta, inapoi acasa. Stirile povesteau despre drumuri inchise si coduri galbene sau portocalii se anuntau pe ruta spre Bucuresti. Am facut o mica gasca si am plecat devreme. Pana la Focsani s-a mers bine. De acolo insa drumurile nu au fost curatate sau utilajele nu mai faceau fata. Am avut noroc ca am reusit sa trecem spre Buzau caci in urma noastra s-a inchis drumul. De la Buzau am fost directionati catre Ploiesti. Aceasta a fost cea mai rea parte. Deja se aglomerase rau, erau masini grabite care depaseau, cu viteza prea mare pentru vremea oribila. Drumul era cu zapada si gheata. Dar am ajuns si la Ploiesti. De acolo a fost binisor. Si surpriza cea mai mare a reprezentat-o pentru mine intrarea in Bucuresti. Din cauza pasajului de la Baneasa se circula, si nu ne-am oprit din cauza acestei gatuiri cu vreo 20 de km inainte. Din pacate Bucurestiul era mai rau decat orasele prin care am trecut, poate pentru ca e mai mare ... cine stie?!? Arterele principale erau acoperite de un strat subtire de zapada, dar am vazut echipaje. Bineinteles strazile laturalnice nu erau curatate. Asa ca in parcare a trebuit sa scoatem lopata si am avut noroc caci am gasit loc de parcare. Dar am ajuns cu bine asa ca acum mi se pare o experienta placuta :d.

Concluzia e ... botezul sper sa fie vara! :P

miercuri, 3 februarie 2010

Eu si gura mea sparta ...

plecam intr-un we mai lung.
Am prins 2 zile libere legate de acest we cu nunta mare, si mergem la Piatra Neamt.

O sa agat casca si ochelarii de snow, poate ma dau cu placa. Trebuie sa-mi fac curaj pentru a ma da pe singura partie de acolo, cu grad mediu de dificultate, dar voi incerca. Vad eu cum cobor partia - pe placa, pe fund sau pe picioare - cu placa in mana. Sper sa ajung la party. Dar ar trebui sa astept sa ajung acolo, sa vad intai daca partia e practicabila si apoi sa-mi fac griji :d.

Memo to myself: "taci si ai rabdare".

Era candva o vorba "Cu rabdarea trecem marea". Suna aiurea, nu? Iata si un banc cunoscut cu morala, care ne arata ca mai bine asculti si vorbesti la final daca mai e nevoie. O sa adaptez bancul caci nu-l stiu exact.

"3 colegi - seful si 2 subalterni gasesc un pestisor de aur. Pestisorul zice ca le indeplineste 3 dorinte. Subalternii primii se grabesc sa-si spuna dorintele. Biatul spune: "vreau pe o plaja exotica, inconjurat de multe fete frumoase" si dispare, fata spune "vreau intr-un loc exotic, cu prietenele, spa si multi baieti care sa roiasca in jurul nostru" si dispare si ea. Vine randul sefului sa-si spuna dorinta "In 10 minute ii vreau inapoi".


Memo to myself: "taci si ai rabdare".